Conform unei prevederi a proiectului de lege a cinematografiei promovat de Ministerul Culturii şi Cultelor, televiziunile vor avea obligaţia să asigure pentru difuzarea de filme romāneşti un minim de 5 la sută din timpul de transmisie, dintre care 1 la sută la orele de maximă audienţă, se arată īntr-un comunicat de presă difuzat de CNA şi ARCA.

Comunicatul arată īnsă că această prevedere ridică o serie de probleme de armonizare legislativă, atīt cu legea audiovizualului, cīt si cu acquis-ul comunitar.

Astfel, prin introducerea obligaţiei de a difuza filme romāneşti cel puţin 5 la sută din timpul de emisie, Legea cinematografiei modifică prevederi conţinute īn Legea audiovizualului, prevederi referitoare la proporţia majoritară de opere europene, preluate din directiva televiziunii fără frontiere. Conform Legii audiovizualului, īncepīnd cu anul 2007, televiziunile romāneşti vor consacra īn programele lor o proporţie majoritară operelor europene, categorie īn care sīnt incluse şi operele romāneşti, dar fără a se face o diferenţiere de pondere īntre acestea şi cele provenind din alte ţări europene.

Comisia Europeană a precizat că o asemenea diferenţiere pe criteriul naţionalitaţii ar contraveni, prin discriminare, articolului 12 al Tratatului Uniunii Europene, considerīnd că cerinţele naţionale īn relaţie cu producţiile proprii pot funcţiona ca o barieră īn faţa comerţului intra-European, constituind un obstacol īn calea consolidării pieţei europene a programelor şi descurajānd schimbul şi circulaţia de programe in Europa.

De asemenea, potrivit comunicatului, obligaţiile stabilite de legea audiovizualului, ca urmare a armonizarii cu directiva Televiziunii fără frontiere, se referă la o serie largă de producţii audiovizuale, şi nu numai la filme, ceea ce face ca stabilirea unei discriminări pozitive īn ce priveşte filmele romāneşti să conducă la discriminarea, atīt a filmelor produse īn alte ţări europene, cīt şi a programelor audiovizuale romāneşti sau europene aparţinīnd altei categorii decīt celei a filmelor.

CNA şi ARCA au arătat că trebuie remarcate deopotrivă şi alte trei contradicţii: faptul că legea audiovizualului, care este o lege organică, nu poate fi modificată prin legi ordinare, că se īncalcă excepţia prevăzută de legea audiovizualului şi de directiva TV, care arată că regulile privind cotele majoritare nu se aplică televiziunilor locale şi că prevederea din legea cinematografiei nu diferenţiază televiziunile īn funcţie de natura programelor (filme romāneşti nu pot fi inserate pe un program de muzică sau unul de ştiri).

Pe de altă parte, conform ARCA, intervin şi considerente practice care fac inaplicabilă o asemenea regulă a proporţiei obligatorii de filme romāneşti. Astfel, 5 la sută din timpul de transmisie al unei televiziuni ar īnseamna pīnă la 437 de ore de film romānesc pe an, adică pīnă la 290 de filme, respectiv aproape un film īn fiecare zi, ceea ce ar face ca cele peste 120 de televiziuni romāneşti, locale sau activānd sub formă de reţea, să fie obligate anual, īn total, să facă pānă la 34000 de difuzări de filme romāneşti.

CNA şi ARCA semnalează totodată că o asemenea obligaţie constituie o limitare a libertăţii editoriale a televiziunilor din Romānia, pe baza unei motivaţii aflate īn contradicţie cu cea care stă la baza cerinţelor privind cotele majoritare de opere europene din legea audiovizualului şi din directiva televiziunii fără frontiere.