[email protected] 15 14 – 20 aprilie 2006

Grupaj de referinţe cinematografice realizat de Alin Cristea


Filmele săptămînii

Casablanca
Z
Julius Caesar
Viaţa e frumoasă
Bix
Leopardul lui Susan
Bandele din New York


Vineri – 14 aprilie, PRO Cinema, 22.05; 01.05
Casablanca – Oscar
Dramă, SUA, 1942
Regia: Michael Curtiz – Oscar
Cu:
Humphrey Bogart – nom. Oscar
Ingrid Bergman

3 premii Oscar [8]

Un bar în Casablanca anului 1941, unde se adună toţi refugiaţii europeni în drum spre America. Un singuratic revoltat, care urăşte şi sfidează oficialităţile. O frumoasă şi enigmatică Ilsa, pe care datoria o ţine lîngă alt bărbat. O poveste de dragoste pe care cîteva note pe pian o reînvie. Un film cu un farmec special datorită romantismului său, care oglindeşte starea de spirit a unei epoci. Film-fetiş în anii ’60 în universităţile americane. Filmul preferat al americanilor, alături de Naşul şi Viaţa e frumoasă.

“După unii autori, cel mai bun film al lui Curtiz, după alţii, ‘cel mai bun film hollywoodian din toate timpurile’ (Leonard Maltin).” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cel mai fericit dintre accidentele fericite şi cea mai importantă excepţie de la teoria filmului de autor.” (Andrew Sarris) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Deşi e departe de a fi o capodoperă, filmul are un farmec special datorită romantismului săi şi a faptului că nu eşti obligat să iei în serios răsturnările melodramatice ale acţiunii.” (Pauline Kael) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Ceea ce-l salvează e umorul, acel amestec de ironie central-europeană şi de cinism de tip Broadway-Hollywood Boulevard.” (Herman G. Weinberg) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Numai distribuţia strălucitoare a salvat de ridicol această viziune a rezistenţei franceze pe fundalul unui război mai mult exotic, care consacră un mit, cel al durului Bogart, înăsprit de experienţele vieţii dar, în adîncul său, vulnerabil şi sentimental.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“O vrajă ale cărei resorturi s-au refuzat întotdeauna analizelor estetice, un magnetism derutant pentru cei care, ştiind că nu se află în faţa uneia dintre acele opere fundamentale pentru destinul artei cinematografice, i-au recunoscut , fără şovăire, dreptul de a se aşeza nu numai în sufletele a generaţii de spectatori ci şi în Cinematecile lumii. Obişnuitele clasamente ‘cele ai bune zece filme’ nu l-au avut niciodată în vedere, dicţionarele nu-l consemnează, nici măcar dicţionarul de filme al lui Sadoul, în ciuda Oscarurilor dobîndite, antologia lui Bothey Crowther îl aminteşte într-o anexă., printre alte 100 de filme dragi autorului. Nu s-a supărat nimeni dar nici nu şi-a clintit nimeni, din loc, părerile, orice reluare a filmului fiind însoţită de un imens succes.” (Magda Mihăilescu)

“Localul lui Rick este un loc magic unde se poate întîmpla orice (şi se întîmplă: dragoste, moarte, urmărire, spionaj, patriotism). Sorgintea teatrală a conflictului dramatic, ca şi sărăcia de mijloace, au dus la o admirabilă condensare a evenimentelor într-un singur loc. Dar, tocmai pentru că există toate arhetipurile, Casablanca devine citatul a o mie de alte filme şi fiecare actor re-joacă aici un rol interpretat de nenumărate ori, iar rezonanţa intertextualităţii acţionează asupra spectatorului. Eco susţine: Casablanca nu este un film, ci mai multe filme într-unul, o antologie. Făcut aproape la voia întîmplării, el s-a construit, probabil, singur, dacă nu chiar împotriva sau dincolo de voinţa autorilor şi actorilor săi. Funcţionează în ciuda teoriilor estetice şi filmice, în el derulîndu-se într-o formă aproape telurică, Energia narativităţii în stare sălbatică, fără ca arta să intervină ca s-o disciplineze.” (Almanah cinema, 1989)

Vineri – 14 aprilie, TVR Cultural, 23.00
Sîmbătă – 15 aprilie, TVR Cultural, 01.00
Z – Oscar si Globul de Aur pt. film străin, Premiul Juriului la Cannes, nom. Oscar pt. cel mai bun film
Dramă, Franţa-Algeria, 1969
Regia: Costa-Gavras – nom. Oscar pt. (co)scenariu
Cu:
Yves Montand
Irčne Papas
Jean-Louis Trintignant – Premiul de interpretare la Cannes

2 premii Oscar [5]

“Un captivant film politic, construit ca un thriller şi articulat ca un polar de Hitchcock, dar cu puternic angajament contemporan.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“O pledoarie pentru om şi pentru idee prin intermediul unei anchete minuţioase, în cadrul căreia faptele transformă pledoaria în rechizitoriu împotriva uniu sistem pentru care totul e parodie, pînă şi justiţia.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Sîmbătă – 15 aprilie, PRO Cinema, 16.30
Duminică – 16 aprilei, PRO Cinema, 10.15
Julius Caesar – BAFTA (Oscarul britanic), nom. Oscar
Dramă, SUA, 1953
Regia: Joseph L. Mankiewicz
Cu:
Marlon Brando – BAFTA, nom. Oscar
John Gielgud – BAFTA
James Mason

[5] nom. Oscar
3 premii BAFTA

“Adaptare shakespeariană construită între personajele captive cursei conspiraţiilor şi ambiţiilor. Legendară interpretare: Gielgud distilează textul lui Cassius, Brando, cu profilul său de zeu grec, îi dă lui Marc Antoniu o neîntîlnită vigoare, iar Mason e un Brutus vibrant.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Sîmbătă – 15 aprilie, Prima TV, 20.00
Viaţa e frumoasă / La vita e bella – Marele Premiu al Juriului la Cannes, Oscar pt. film străin, César pt. cel mai bun film străin, David di Donatello, nom. Oscar pt. cel mai bun film
Tragicomedie, Italia, 1998
Regia: Roberto Benigni – David di Donatello pt. regie, David di Donatello pt. scenariu, nom. Oscar pt. regie, nom. Oscar pt. scenariu
Cu: Roberto Benigni – Oscar, BAFTA, David di Donatello

3 premii Oscar [7]
8 premii David di Donatello (Oscarul italian)

La vita e bella a obţinut peste 50 de premii în toată lumea şi este filmul străin care a obţinut cele mai mari încasări în Statele Unite.

“Ca şi Chaplin în Dictatorul, Benigni realizează un film despre forţa de supravieţuire pe care o dă zîmbetul, transfigurînd oroarea în gag şi aducînd hohotul suprarealist în spaţiul concentraţionar.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“De ce să rîdem de un lucru atît de tragic, de cea mai mare oroare a secolului? Pentru că e vorba despre o poveste dedramatizată, de un film dedramatizat. Pentru că viaţa e frumoasă şi pentru că germenul speranţei se ascunde chiar şi în oroare. Rîsul ne salvează.” (Roberto Benigni) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cînd un clovn îmbătrîneşte vrea să fie Chaplin. Această zisă clasică i se potriveşte lui Benigni, care şi-a creat nici mai mult nici mai puţin decît Dictatorul lui.” (Lorenzo Codelli) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Asemenea lui Chaplin şi Lubitsch cu Dictatorul şi, respectiv, A fi sau a nu fi, cineastul Benigni optează pentru repetiţie, pentru punerea în abis a ficţiunii şi dublarea realului de către farsă, o dublare perceptibilă în mersul cu paşi exageraţi al clovnului (pentru a se duce la prefectură şi, mai apoi, la moarte) şi în jocurile lipsite de inocenţă la care de dedau tatăl şi fiul (jocul de-a prizonierul, fără a menţiona că pierzătorii sînt eliminaţi, sau jocul – ca la Lubitsch, de altfel – cu un tanc în miniatură). Realul pare astfel a se goli de substanţa sa tragică.” (Stéphane Goudet) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Sîmbătă – 15 aprilie, TVR Cultural, 23.00
Bix – nom. Palme d’Or
Dramă, Italia, 1991
Regia: Pupi Avati

“În octombrie 1931, înceta din viaţă Bix Beiderbecke, marele trompetist de jazz. De-a lungul unei călătorii cu trenul, între New York şi Davenport, Joe Venuti, un violonist italo-american, îi istoriseşte Lisei, fata pe care Bix ar fi dorit s-o ia în căsătorie, povestea vieţii acestuia, cu succesele şi decepţiile sale.” (www.port.ro)

Avati Pupi – “Personalitate aparte în peisajul cinematografului italian al anilor ‘70-’80 atît prin dorinţa de a reinterpreta genuri consacrate (mai ales fantastic şi groază), cît şi prin căutarea unei formule viabile de producţie şi distribuţie independente. Un deosebit simţ al creării atmosferei şi al restituirii psihologiilor, indiferent dacă tonul adoptat este naiv-tandru sau aspru şi dur.” (Dicţionar de cinema, 1997)

Marţi – 18 aprilie, TVR Cultural, 19.45
Miercuri – 19 aprilie, TVR Cultural, 00.15
Leopardul lui Susan / Bringing Up Baby
Comedie, SUA, 1938
Regia: Howard Hawks
Cu:
Katarine Hepburn
Cary Grant

“Cea mai populară dintre comediile super-sofisticate ale anilor ’30. Viaţa unui paleontolog preocupat de reconstituirea unei fosile este perturbată de apariţia unei femei bogate şi extravagante, care îi suceşte minţile.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cea mai nostimă şi mai misogină comedie a lui Hawks.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Hawks reia aici una dintre temele sale preferate: demnitatea pulverizată (sobrul om de ştiinţă cade în noroi, evoluează într-o fustă de damă şi, în cele din urmă, se prăvăleşte peste scheletul dinozaurului).” (Georges Sadoul) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Poate că Poveste din Philadelphia e mai bine clădit, poate că Mîna lui dreaptă furnizează mai multe gaguri pe minut, dar nici unul dintre ele nu reuşeşte să se transforme într-un vîrtej ameţitor şi spumos cea această bijuterie cinematografică plină de veselie, inteligenţă şi fantezie.” (Derek Winnert) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Miercuri – 19 aprilie, PRO Cinema, 22.00
Bandele din New York / Gangs of New York – nom. Oscar, nom. Globul de Aur
Dramă, SUA, 2002
Regia: Martin Scorsese – Globul de Aur, nom. Oscar
Cu:
Leonardo DiCaprio
Daniel Day-Lewis – nom. Oscar
Cameron Diaz – nom. Globul de aur pt. rol secundar

2 premii Globul de Aur [4]
[10] nom. Oscar

“Martin Scorsese dă impresia că pînă acum n-a făcut decît să tatoneze acest subiect care l-a preocupat de pe cînd era de-o şchioapă şi explora pe cont propriu secretele metropolei natale, căreia avea să-i consacre majoritatea filmelor sale - Mean Streets, Taxi Driver, NewYork, New York, After Hours, New York Stories, Godfellas, The Age of Innocence - investigînd mediile mafiote şi artistice, criminalitatea şi corupţia, planînd la nivelul cotidianului ori plonjînd în oniric prin Mica Italie, Brooklyn sau Manhattan. […] Monumentalul demers cinematografic glisează în timp din dedalul catacombelor, unde-şi duceau traiul sordid cei proscrişi doar pentru că erau veniţi de pe vechiul continent şi pînă pe culoarele autorităţii instituite prin şantaj, delaţiune şi hoţie. Cineastul nu întîmplător a focalizat acţiunea în pragul izbucnirii Războiului civil, care avea să schimbe totul, fără să modifice însă esenţialul, moderna societate pluralistă conservînd germenii primelor contradicţii, ce vor continua să macine naţiunea, acutizîndu-se.” (Irina Coroiu) (LA&I – Litere, Arte, Idei, Nr. 3 (306), 26 ianuarie 2004)

“Gangs of New York va trebui reţinut ca ultima sforţare a celui mai greu/influent/important cineast al anilor '70-'80. Desigur că, până la un anumit punct, Bandele... mi s-a părut fascinant.” (Andrei Bangu) (LiterNet)



Alte filme

Braţele Afroditei (197, cu Radu Beligan, Amza Pellea – Vineri, PRO Cinema, 17.00
“Invenţie delirantă, istorisită cu dezarmantă platitudine.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

Bobby Jones: O sclipire de geniu / Bobby Jones: Stroke of Genius (2004), cu Jim Caviezel – Vineri, HBO, 18.50; Miercuri, HBO, 21.50
“Robert ‘Bobby’ Tyre Jones, Jr. (Jim Caviezel) a fost, poate, cel mai înzestrat jucător de golf din istorie. Luptîndu-se cu o boală necruţătoare şi cu un temperament vulcanic, Jones a trecut peste înfrîngerile iniţiale şi a ajuns pe culmile acestui sport - devenind, la vîrsta de 28 de ani, singurul care a reuşit să cîştige mult rîvnitul Mare Şlem al golfului.” (www.port.ro)

Papillon (1973), cu Steve McQueen, Dustin Hoffman – Vineri, Naţional TV, 22.00
“Mai impresionante decît întîmplările rocamboleşti din viaţa osînditului sînt metodele de distrugere fizică şi psihică utilizate. Film-frescă, după romanul autobiografic al lui Henri Charričr, alcătuit din compoziţiile remarcabile a doi actori străluciţi.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Impostorul / Impostor (2002), cu Gary Sinise, Madeleine Stowe – Vineri, Antena 1, 22.00
“’Impostor’ e un amestec de ‘The Fugitive’ şi ‘Blade Runner’ bazat pe o fascinantă poveste a scriitorului SF cult, Philip K. Dick, ale cărui opere au stat la baza a cel puţin trei filme frizînd capodopera: ‘Blade Runner’, ‘Total Recall’ şi "’Minority Report’. Aceste filme au generat cohorte de fani şi e foarte posibil ca ‘Impostor’ să intre şi el în rîndul peliculelor cult.” (www.port.ro)

Prizonierul din Zenda / The Prisoner of Zenda (1979), cu Peter Sellers – Vineri, TVR 1, 22.10
“Parodie care modifică întrucîtva datele naraţiunii [romanului lui Anthony Hope], fără a garanta succesul operaţiunii. Dimpotrivă, se pare că este cel mai usturător eşec din cariera lui Sellers.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Cocktail (198, cu Tom Cruise – Vineri, Prima TV, 23.30
“Cruise defineşte psihologia tînărului american standard, veşnic în aşteptarea şansei.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Piratul / The Pirate (194, cu Judy Garland, Gene Kelly – Sîmbătă, TVR 1, 07.00
“Pentru că Manuela visează la piratul Macoco, deşi este logodită cu un om bogat, actorul ambulant Serafin, care vrea să o cucerească, se dă drept cunoscutul bandit. Numai că este prins şi condamnat la moarte. Va fi salvat de Manuela?” (www.port.ro)

Evita (1996), cu Madonna – Sîmbătă, HBO, 01.10
“Adaptare a montării scenice a lui Andew Lloyd Webber şi Tim Ryce inspirată din viaţa Evitei, mit şi totodată personaj controversat. Filmul lui Parker s-ar vrea replică la versiunile anterioare, demitizîndu-şi eroina prin intermediul unui musical politico-erotic. Printr-o analiză la rece, brechtiană, el destramă legenda, prezentînd ascensiunea unei perechi lipsite de scrupule şi impermeabilă a moralei. […] Deşi Madonna e conformă în rolul ei de ‘Passionarie’ politică, musicalul funţionează greoi: textele şi cîntecele rămîn scenice, cinematograful e ilustrat în marginea partiturii originare.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Paradise (1991), cu Melanie Griffith – Sîmbătă, TVR 1, 12.00
“Remake după Le grand Chemin al francezului Jean-Louis Hubert, care preia şi schema uzată a prezenţei copilului în stare să-i reunească pe soţi. Şablonul e, însă, înnobilat de notaţiile pertinente şi detaliile pline de sensibilitate ale regizoarei.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

Marile vacanţe / Les grandes vacances (1967), cu Luis de Funčs – Sîmbătă, Naţional TV, 16.00
“Un de Funčs în plină vervă, adevărat recital de umor sadic, compromis, în ultima sa parte, de complicaţii inutile ale intrigii, care taie brusc şi elanul comediei, şi pe cel al comicului.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Un comisar acuză (1973) – Sîmbătă, PRO Cinema, 20.00
“’Un comisar acuză’ deschide seria policierurilor cu comisarul Moldovan, din care mai fac parte ‘Revanşa’ (197 şi ‘Duelul’ (1981) şi care au drept fundal evenimente istorice reale, chiar dacă uneori numele sînt schimbate. În ‘Un comisar acuză’, prefectul Poliţiei îi încredinţează comisarului Moldovan cazul asasinatelor de la Jilava din noiembrie 1940, în speranţa că nu va da dovadă de exces de zel. Moldovan descoperă însă firul real al evenimentelor stârnind îngrijorarea unor membrii importanţi ai guvernului şi atrăgîndu-şi astfel ura legionarilor, în special a lui Paraipan (Gheorghe Dinică) pentru care devine un duşman personal. Soarta lui Moldovan pare pecetluită cînd, în decorul dezolant al gropii de la Plumbuita, este atras într-o capcană şi prins în foc încrucişat.” (www.port.ro)

8 mile (2002), cu Eminem – Sîmbătă, Cinemax, 21.00
“Filmul care i-a adus lui Eminem un Oscar pentru cea mai buna muzică (pe care nu l-a ridicat fiindcă organizatorii galei i-au cerut să se poarte mai... festiv...) nu e nici mai bun, nici mai prost ca alte filme cu hip-hopişti de toate culorile. Întrebarea care se pune este: cît din povestea scenaristului Scott Silver copiază biografia lui Eminem? Fanii care i-au aprofundat cu pasiune textele (poezie adevărată, zic eu) vor regăsi în filmul lui Curtis Hanson teme binecunoscute din clipurile care l-au consacrat pe Eminem: relaţiile încordate cu mama sa, iubita gravidă, enervantă, părăsită, lumea ghetto-ului, în care nici albii n-o duc mai bine, amărăciunea, violenţa, drogurile, copiii care trag ponoasele...” (Gabriela Hurezean, Naţional) (www.cinemagia.ro)

Sfînta Rita / Rita de Cascia (2004) – Sîmbătă, TVR 2, 22.10
“Povestea vieţii Sfintei Rita de Cascia ( 1381-1457) numită şi ‘Sfînta cauzelor imposibile’, femeie de o blîndeţe ieşită din comun, care a luptat contra violenţei prin forţa iertării, închinîndu-şi viaţa lui Hristos.” (www.port.ro)

Inimă de gheaţă / Cold Heart (2001), cu Nastassja Kinski – Sîmbătă, Antena 1, 22.30
“Închis pentru că şi-a ucis iubita, un tînăr este eliberat condiţionat de Bill, psihiatrul său. Acesta realizează că instabilul său client poate fi uşor manevrat şi că îl poate folosi în diabolicul său plan de a scăpa de soţie, fără a trezi bănuieli. Conform planului, tînărul o seduce pe frumoasa soţie, dar sentimentele şi reacţiile bărbatului, instabil psihic, nu pot fi controlate. El va da cu violenţă peste cap toate planurile.” (www.port.ro)

Steve Zissou: Cel mai tare de pe mare / The Life Aquatic with Steve Zissou (2004), cu Bill Murray – Sîmbătă, HBO, 22.40
“Distribuţia e uniform superbă. Murray e mortal de morocănos şi sarcastic în rolul unui bătrîn lup de mare a cărui carieră a intrat la apă. Owen Wilson şi Dafoe sînt nişte gag-uri umblătoare. Blanchett pare să fie foarte amuzată de jocul cu băieţii, în timp ce Angelica Huston face din aroganţă o glumă care creşte în intensitate. Pînă la final, nu îţi doreşti decît să pleci în croazieră cu gaşca asta dementă.” (www.port.ro)

Castelul din Carpaţi (1980), cu Cornel Ciupercescu, Octavian Cotescu, Marcel Iureş – Duminică, TVR Internaţional, 11.25; Luni, B1 TV, 20.00; 00.15
“Poveste cu accente romantice, dar şi S.F. inspirat de romanul omonim al lui Jules Verne. ‘Păcat de tinereţe’ al regizorului, idee splendidă, ratată, înainte de toate, din lipsa afinităţii lui Gulea pentru fantastic.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

Dă mai departe / Pay it Forward (2000), cu Kevin Spacey, Helen Hunt, Haley Joel Osment – Duminică, Acasă, 20.30
“Originalitatea temei (amintind de Frank Capra) şi strălucirea apariţiilor actoriceşti acoperă, în mare măsură, punctele vulnerabile ale operei.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Trei scrisori secrete (1974), cu Toma Caragiu, Mircea Albulescu, Marcel Anghelescu – Duminică, B1 TV, 21.30
“Unicul interes al filmului rămîne imortalizarea pleiadei de legendari actori ai timpului.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

Ho! (196, cu Jean-Paul Belmondo – Duminică, TVR Cultural, 23.00; Luni, 00.00
“Ho e un pilot de raliu, care, după ce-şi pierde într-un accident cel mai bun prieten, părăseşte lumea automobilismului, pentru a intra într-o bandă de spărgători de bănci. Din păcate, noua îndeletnicire - cel puţin la fel de periculoasă ca şi prima - nu-i prea aduce noroc...” (www.port.ro)

Tanguy (2001) – Marţi, TVR 1, 21.10
“’Tanguy’ este un inteligent şi extrem de percutant comentariu social. Edith (Sabine Azema) şi Paul (Andre Dussollier) sînt părinţii lui Tanguy, un tînăr de 28 de ani care vrea să-şi dea doctoratul. Baiatul e expert în limba şi civilizaţia japoneză şi chineză şi predă ore la universitate. Primeşte burse substanţiale pentru cercetare şi comunică extraordinar cu oamenii. E graţios, rezervat, expresiv, într-un cuvînt, un tînăr încîntător. Singura problemă e că încă locuieşte acasă, cu părinţii, fără nici un fel de plan de-a se muta sau de a-şi cumpăra propriul apartament.” (www.port.ro)

Dracula / Bram Stocker’s Dracula (1992), cu Gary Oldman, Winona Ryder – Marţi, PRO Cinema, 22.00
“Coppola evocă, în felul său, mitul vampiric care a tradus, în evul mediu, spaima stîrnită vrăjmaşilor de Vlad Ţepeş. Filmul, probabil ‘de groază’ pentru americani, e de mare amuzament pentru români, mai puţini naivi şi mai iniţiaţi în materie. O savuroasă limbă valahă cu iz americanizat şi un Coppola căzut în mintea lui Spielberg dau dimensiuni comice acestui trist eşec.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Blues Brothers / The Blue Brothers (1980), cu John Belushi, Dan Aykroyd – Marţi, Naţional TV, 00.00
“Doi comici muzicali răsfăţaţi ai epocii oferă, pe o tramă foarte foarte uşurică în stilul divertismentelot TV, o paradă a muzicii negre aliată unui delir al devastării şi grosolăniei, pretins nonconformism. De reţinut, în afara evoluţiilor muzicale, şi unele aluzii la actualitatea politică, precum manifestaţia ‘Partidului alb-socialist american’! Filmul a creat fani.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Orient Express (2004), cu Sergiu Nicolaescu, Dan Bittman, Gheorghe Dinică, Maia Morgenstern – Miercuri, HBO, 10.30
“Estetic vorbind şi foarte pe scurt, Orient Express este o nefericită încercare de a reveni la un cinematograf poetic şi paseist. Pelicula e însă prăfuită, scenariul e stîngaci şi regia se remarcă prin demodate artificii stilistice.” (Iulia Blaga) (Cuvântul, Nr. 10 (32, octombrie 2004)

“Dialogurile sînt de-o artificialitate demnă de reclamele la produse electrocasnice şi la fel de originale.” (Alexandra Olivotto) (România literară, Nr. 40, 13-19 octombrie 2004) “

“Probabil că la Visconti s-a raportat Nicolaescu atunci cînd a avut ideea să realizeze Orient Express (sau, mai corect, să ecranizeze romanul Prinţul al lui Tudor Teodorescu-Branişte), dar, ca orice pigmeu, e incapabil să-şi dea seama de distanţa care-l desparte de culmi şi de uriaşi de talia lui Visconti. […] Un film ruşinos, care a înghiţit o groază de bani din bugetul statului.” (Laurenţiu Brătan) (22, Nr. 761, 6-11 octombrie 2004)

Ce se întîmplă, doctore? / What’s Up, Doc? (1972), cu Barbra Streisand, Ryan O’Neal – Miercuri, 17.00, PRO Cinema
“4 valize identice într-un mare hotel şi o tînără care se ţine scai de un muzicolog-mineralog sînt destule pentru însăilarea unei farse burleşti.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Fiul adoptiv / Beshkempir (199 – Miercuri, TVR Cultural, 19.45; Joi, 00.00
“Într-un sătuc kirghiz de munte din zilele noastre, Azate îşi trăieşte fericit adolescenţa, cu gîndul la ochii şi surîsul frumoasei Adnoura. Pînă într-o zi cînd, în cursul unei discuţii aprinse cu un prieten, el află că este un copil adoptat.” (www.port.ro)

Prin cenuşa Imperiului (1976), cu Gheorghe Dinică – Miercuri, B1 TV, 20.00; 00.15
“Inspirat de romanul lui Zaharia Stancu, acest film-fluviu are fizionomia unui serial TV, adică e constituit dintr-o înlănţuire de peripeţii fără creştere dramatică: o încercare de evadare, o execuţie, un bombardament, o aventurp erotică, furtul hainelor la scăldat etc. Dihotomia personajelor, într-o prea schematică prăbuşire în Infern, frînează performanţa actorilor. Excepţie face Dinică cu ‘Diplomatul’ său, personaj colorat, odios şi seducător în acelaşi timp.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Jurnalul / The Notebook (2004) – Joi, HBO, 09.20; 22.10
“Allie Hamilton şi Noah Calhoun s-au întîlnit într-o seara la carnaval şi se îndrăgostesc. Părinţii ei nu consimt legătura fiicei lor, deoarece familia lui Noah nu este suficient de bogată şi cunoscută, şi hotărăsc să se mute departe, cît mai departe de Noah.” (www.cinemagia.ro)

Nunta de piatră (1972), cu Leopoldina Bălănuţă – Joi, TVR Cultural, 19,45
“Printre marile promisiuni ale anilor ’70 a fost şi tandemul regizoral Dan Piţa – Mircea Veroiu. Premiera filmului Nunta de piatră (ianuarie 1973) a însemnat, în accepţia criticii de film, un eveniment artistic de proporţii. Cei doi cineaşti (…) au ecranizat, pentru început, două povestiri de Ion Agârbiceanu.” (Istoria filmului românesc 1897-2000) “Prima şi cea mai convingătoare creaţie a lui Piţa, film dominat de jocul privirilor. Cum ambele povestiri au caracter oral, autorii şi-au dublat imaginea cu un comentariu baladesc intonat în falset şi interpretat instrumental, stranii sonorităţi ancestrale datorate lui Dorin Liviu Zaharia. Imaginea lui Iosif Demian (…) unifică stilistic cele două părţi prin cultivarea cu rar rafinament a posibilităţilor peliculei alb/negru.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

Dumnezeu pentru o zi / Bruce Almighty (2003), cu Jim Carrey, Morgan Freeman, Jennifer Aniston – Joi, TVR 1, 21.10
“Bruce Almighty merită văzut pentru a descoperi cât de groaznic se poate strica un film care începe binişor, te surprinde, continuă trăsnet şi se sfârşeşte mai rău ca Step mom.” (Adrian Bangu) (LiterNet)


Don Juan de Marco (1995), cu Johnny Deep, Marlon Brando – Joi, PRO Cinema, 22.00
“Fantezie romantică, melos andaluz, idealuri anacronice, un Juan modern ‘neurastenic cu caracteristici erotomane’ mult prea volubil, prea lăudăros şi emfatic pentru a fi şi credibil. Totuşi, el serveşte trei memorabile recitaluri, înainte de toate pe cel al lui Brando, un fel de Welles în plină ‘maturitate’!” (Dicţionar universal de filme, 2002)


Pe posturi străine

Vineri – 14 aprilie, TCM, 00.25
Pe aripile vîntului / Gone with the Wind – Oscar
Dramă, SUA, 1939
Regia: Victor Fleming - Oscar
Cu:
Vivien Leigh – Oscar
Clark Gable – nom. Oscar
Leslie Howard
Oliva de Havilland – nom. Oscar pt. rol secundar
Hattie McDaniel – Oscar pt. rol secundar

8 premii Oscar [14]
Primul lung-metraj în culori care a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film.

“În Statele Unite, Pe aripile vîntului – pentru multă vreme cel mai lung film american (220 minute) – s-a plasat după primele luni în top-ul box office-ului, loc pe care nu l-a mai cedat decît după un sfert de secol.” (Mirajul Statuetei de aur, 1985)

“Titlul în versiune românească: Pe aripile vîntului nu traduce nici litera nici spiritul originalului şi nu e deloc potrivit cu conţinutul filmului. Traducătorii s-au lăsat cuceriţi de factura romantică a operei, dar i-au neglijat substanţa tragică, n-au ţinut seama că e o încleştare cumplită între viaţă şi moarte, între progres şi stagnare, între ideile noi şi tradiţiile devenite anacronice ale unei lumi sclavagiste, măturată pur şi simplu de vîntul puternic al înnoirii. Or, titlul Pe aripile vîntului lasă impresia unei dulci plutiri în ritm de vals vienez, în flagrantă contradicţie cu ceea ce comunică filmul. Mai apropiată de spiritul originalului ne pare versiunea franceză: ‘Autant en emporte le vent’.” (Stelele Oscarului, 1996)

“Celebritatea romanului, precum şi peripeţiile realizării filmului (alegerea protagonistei din cîteva sute de candidate, concedierea succesivă a regizorilor George Cukor şi Sam Wood etc.) contribuie la răsunătorul succes de public (pînă în 1972 deţine locul I pe lista filmelor cu cele mai mari încasări). Deşi are incontestabile calităţi artistice (mai ales interpretarea actorilor) şi cîteva secvenţe memorabile (bătălia de la Atlanta), este considerat îndeobşte ‘un eveniment major al industriei cinematografice, dar un eveniment minor al artei filmului’ (F. Hoellering).” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cel mai mare succes comercial din istoria filmului universal e o operă hibridă avînd, în loc de regizor, ambiţia şi instinctul comercial al producătorului David O. Selznick. Ştiind că publicul vrea doar o ilustrare a romanului preferat, a epurat-o de orice altă ambiţie artistică decît cea a interpreţilor, obţinînd, dacă facem abstracţie de prestaţia strălucită a actorilor, mai curînd o performanţă de prospectare a pieţei decît una artistică.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“A rezultat un film ce nu face faţă criteriilor spectatorilor pretenţioşi, dar a fost, fără nici o îndoială, un mare spectacol, o mare aventură şi o mare reuşită financiară. Succesul – vorba lui David Selznick – nu trebuie corectat sau judecat… Ci omologat!” (Tudor Caranfil, Vîrstele peliculei, vol. IV)

Duminică – 16 aprilie, TCM, 00.25
Ben-Hur – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Dramă, SUA, 1959
Regia: William Wyler – Oscar, Globul de Aur
Cu Charlton Heston – Oscar

11 premii Oscar [14]
3 premii Globul de Aur [4]

“Superproducţie extrem de costisitoare (15 milioane de dolari, de două ori mai mult decît cel mai scump film făcut în epocă), care necesită zece ani de pregătire, un an de producţie, 496 de roluri cu replici, 100.000 de figuranţi, 8 hectare de decor. Secvenţă celebră: cursa de cvadrigi care durează o jumătate de oră din cele 3 ore şi 32 de minute ale filmului.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Perfecţionistul Wyler vizează, mai curînd, un film de caractere decît succesiunea tablourilor epice. Totuşi învidiosul Billy Wilder are oarecare dreptate cînd îl defineşte ca o ‘operă a curselor de care’. Într-adevăr cursa cvadrigelor are relief aparte datorită stereofoniei. Dar Wyler acordă atenţie sporită şi substratului politic al intrigii: ‘Nu se poate putere fără greşeli!’ – zice Pilat. Wyler, care nu e dispus să greşească, se strecoară diplomatic printre capcanele conflictului arabo-israelian: carul e arab, Hur evreu şi iudeo-arabii triumfă aliaţi în lupta cu trufaşa Romă. Pentru creştini, finalul redă ilustrativ un Calvar lipsit de vibraţie.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Luni – 17 aprilie, TCM, 23.40
Casablanca – Oscar
Dramă, SUA, 1942
Regia: Michael Curtiz – Oscar
Cu:
Humphrey Bogart – nom. Oscar
Ingrid Bergman

3 premii Oscar [8]

“După unii autori, cel mai bun film al lui Curtiz, după alţii, ‘cel mai bun film hollywoodian din toate timpurile’ (Leonard Maltin).” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)