Register

Welcome to the RDI-Board Community.

If this is your first visit, be sure to check out the FAQ by clicking the link above. You may have to register before you can post: click the register link above to proceed.


Donate Now Goal amount for this month: 100 EUR, Received: 100 EUR (100%)
Donate to support this site...

Page 1 of 11 123 ... LastLast
Results 1 to 15 of 162
  1. #1
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default Illuminati-masoni-enigme si conspiraţii

    Ordinul Iluminaților a fost o societate secretă fondată la 1 mai1776, în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de Adam Weishaupt[1], care a fost primul profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt[2] . Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali, republicani (deci antimonarhici) și pro-feminini, recrutați din lojile masonice din Germania, și a urmărit să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere. În 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat și suprimat mai întâi de către guvern bavarez pentru un presupus complot și apoi în întregul stat (Reich) german. Acuzația adusă a fost aceea că scopul ordinului este să răstoarne toate monarhiile și religiile de stat din Europa.

    Mișcarea a fost întemeiată pe 1 mai 1776, în Ingolstadt, de Adam Weishaupt (d. 1830) [1], educat în școli conduse de iezuiți și care a fost primul profesor laic de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt. Scriitorii din acel timp, ca Seth Payson, credeau că mișcarea reprezintă o conspirație de infiltrare și răsturare a guvernelor statelor europene.[3] Unii scriitori, ca Augustin Barruel și John Robison, chiar au reclamat că Illuminati au fost în spatele Revoluției Franceze, o afirmație că Jean-Joseph Mounier a licențiat în 1801 a sa carteOn the Influence Attributed to Philosophers, Free-Masons, and to the Illuminati on the Revolution of France.[4]

    Grupul de partizani a primit numele "Illuminati", deși ei se autodenumeau "Perfectibilii". Grupul a fost de asemenea numit Ordinul Illuminati și Illumináții Bavarezi, iar mișcarea însăși a fost raportată la Iluminism (după iluminism). În 1777, Karl Theodor a devenit conducătorul Bavariei. El a fost un susținător al despotismului iluminat și, în 1784, guvernul său a condamnat toate societățile secrete, inclusiv Illuminati.




    În timpul perioadei în care Illuminati putea acționa legal, mulți intelectuali influenți și politicieni progresiști s-au numărat ca membri, inclusiv Ferdinand of Braunschweig și diplomatul Xavier von Zwack, care a fost numărul doi în operațiune și a fost găsit cu multă din documentația grupului când casa sa a fost percheziționată.[5] Membrii organizației Iluminati promiteau ascultare față de superiorii lor, și au fost împărțiți în trei clase principale, fiecare cu diferite grade. Ordinul a avut ramuri în mai multe țări de pe continental european; chipurile a avut în jur de 2.000 de memberi în decursul a zece ani.[2] Organizația avea atracție pentru oamenii versați în literatură, ca Johann Wolfgang von Goethe și Johann Gottfried Herder, și chiar pentru ducii districtului Gotha și Weimar. Weishaupt a modelat grupul său spre extinderea în francmasonerie, și multe filiale Illuminati au adus membri din loji masonice existente. Neînțelegerea din interior și panica cu privire la succesiune i-au precedat căderea, care a fost realizată de Decretul Secular făcut de guvernul bavarez în 1785.[2]
    ----------------------------------------------

  2. #2
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default Noua Ordine Mondiala

    Noua Ordine Mondială este - potrivit teoriilor moderne ale conspirației - o conspirație mondială condusă de grupuri de putere financiară șipolitică.[5]
    Ideea centrală în teoriile conspirației despre o "nouă ordine mondială" este că o elită mondială ocultă ar conspira cu țelul constituirii în final a unui guvern mondial, care ar înlocui rapid guvernările statelor naționale suverane și ar pune capăt luptelor pentru putere pe plan internațional. Despre diverse evenimente semnificative din politică și finanțe s-a speculat că au fost și sunt orchestrate de o clică foarte influentă prin intermediul multor organizații de fațadă. Numeroase evenimente istorice sau contemporane sunt văzute ca etape ale unui plan în curs de desfășurare pentru a ajunge la dominarea lumii.[6
    ----------------------------------------------

  3. #3
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Deconspirarea francmasoneriei
    Conspiraţii şi manipulare


    Credeti ca nu exista conspiratii? Sau ca ele sunt doar de domeniul trecutului? Conspiratiile au fost si sunt prezente din totdeauna, de pe vremea imparatilor romani sau chinezi, pana la serviciile secrete moderne, din Orientul Indepartat pana in Occident. Ele sunt azi mai active ca niciodata, dar intradevar, sunt mult mai mascate datorita dezvoltarii pe care au capatat-o de-a lungul timpului. Conspiratiile si manipularea fac parte din arsenalul politicienilor, liderilor, directorilor de publicitate, regizorilor sau a oamenilor de afaceri. Conspiratorii folosesc o diversitate inimaginabila de instrumente de actiune, de la stravechile tratate de manipulare si pana la metode moderne psihologice sau electronice de control al maselor. Conspiratiile exista pretutindeni in lumea reala, nu doar in filme, care de obicei incearca sa-i ridiculizeze pe cei care le dezvaluie; trebuie doar sa avem ochi si putina cunoastere pentru a putea sa vedem si sa intelegem ce se petrece cu adevarat in jurul nostru. Cele mai cunoscute metode de manipulare sunt: “Divide et impera” (Dezbina si stapaneste – s-a observat ca e mai usor sa controlezi un popor/ grup social, daca este intai faramitat in mai multe grupuri mai mici, antagonice) si “Panem et circens” (Paine si circ, sau intr-o traducere mai moderna, Bere si fotbal – s-a observat ca pentru a manipula eficient un popor, trebuie sa ii distragi atentia de la problemele esentiale, canalizandu-i energia catre lucruri nesemnificative si oferindu-i satisfactii minore). Conspiratiile odata identificate isi pierd puterea; la fel si francmasoneria, care pentru a fi anihilata, e suficient sa fie scoasa la lumina, expusa public si atunci se va dezintegra asemenea unui vampir atins de lumina zilei. Pentru a intelege mizeria, coruptia si mafia din societatea actuala, trebuie sa intelegem francmasoneria, pentru ca ea este sursa tuturor acestor nenorociri, nucleul central, pupitrul de comanda, conspiratia tuturor conspiratiilor. Profilul psihologic al persoanei care adera la o structura de tip mafiot:- este slab si fricos: prin apartenenta la un grup mafiot capata mai multa incredere, se simte mai puternic; lozinca mafiei “you hit me, we hit you!” ii confera mai mult curaj - este incapabil si prost: nu este capabil sa avanseze profesional pe criterii de competenta si atunci intra in astfel de organizatii mafiote care ii confera mult-ravnita ascensiune socio-profesionala- este lacom: intotdeauna isi doreste sa aiba mai mult decat ii este necesar; luxul opulent pe care il afiseaza provine din complexul de inferioritate pe care il are fata pe celelalte persoane din jurul sau. El vrea sa castige respectul si admiratia celor din jurul sau si nu poate obtine aceasta prin atitudini si calitati socio-umane pozitive, intrucat acestea ii lipsesc aproape total. Francmasonii si stapanii organizatiilor mafiote speculeaza la maxim aceste defecte umane, transformand oamenii slabi de ingeri in slugile lor obediente.
    GRUPUL BILDERBERG
    După 1990, România a intrat în atenţia Grupului Bilderberg, scopurile acestei societăţi secrete mondialiste fiind, în ceea ce ne priveşte, monitorizarea şi dirijarea strategică a procesului de privatizare, pentru a se asigura trecerea proprietăţii de stat în mâinile cercurilor fidele grupului în vederea integrării României în procesul globalizării.
    Două dintre cele mai importante persoane care au fondat Grupul Bilderberg sunt magnaţii bancheri evrei, reprezentanţi ai celor două clanuri financiare mondiale, David Rockefeller şi Edmund Rothschild, cu precizarea ca Rockeffeller nu este evreu practicant şi familia este convertită formal la baptism.
    Pentru a înţelege sensul faptelor ce vor fi evocate în continuare, reproducem unul dintre cele mai celebre citate din David Rockefeller:“Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.
    Constituirea grupului. În anul 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek Olanda, prinţul Bernhard al Olandei a reunit în cadrul unei prime “conferinţe” circa 120 de personalităţi din înaltele finanţe ale Europei, Statelor Unite ale Americii şi Canadei, punând bazele unei noi organizaţii “neoficiale” ce avea să fie cunoscută de acum ca fiind Grupul Bilderberg, cea mai puternică societate secretă din lume.
    Prinţul Bernhard de Olanda, recunoscut mason, pretindea totodată a fi descendent din Casa lui David, deci din familia aristocrată evreiască. Organizarea de către prinţ a Grupului Bilderberg, a fost direct sprijinită de către societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de către C.I.A., dar în primul rând de către Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din S.U.A. ce activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei: Rockefeller şi Rothschild).
    Organizaţia este condusă de un comitet de conducere, compus din 39 de membri (24 europeni şi 15 americani) împărţiţi în trei comisii de specialitate a câte 13 membri fiecare. Toţi cei 39 de membri ai comitetului aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice, Vaticanul etc.). Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi stabileşte persoanele ce vor participa la întrunirile anuale în plen (“consfătuiri”).
    Datorită ţelurilor principale ale organizaţiei, formulate încă din 1954 de către prinţul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul mileniului trei, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU -, precum şi datorită faptului că membrii grupului sunt cei mai puternici industriaşi, oameni de stat, bancheri şi intelectuali, Grupul Bilderberg este numit şi “guvernul mondial nevăzut”.
    Tot comitetul, compus din de trei ori treisprezece membri, este acela ce stabileşte ce fel de politici şi planuri vor fi discutate în cadrul întrunirilor. Nu vor participa totuşi la aceste “consfătuiri” secrete decât acele persoane ce au dovedit loialitate nestrămutată intereselor Rockeffeller – Rothschild. Orice plan adoptat în cadrul întrunirilor anuale ale Grupului a fost pus în practică într-o perioadă de maximum doi ani. Cu toate acestea nu toţi participanţii sunt neapărat iniţiaţi în scopurile secrete finale ale conspiraţiei mondiale a liderilor, ci pot fi doar reprezentanţi ai unor comunităţi şi grupuri de interese.
    Milton William Cooper, fost ofiţer al serviciului secret al Marinei Militare a S.U.A., a afirmat textual, în urmă cu mai mulţi ani: “Când eram la Secret Service, am citit că cel puţin o dată pe an, două submarine nucleare se întâlnesc pe o bază construită sub calota polară, de gheaţă. Reprezentanţii Uniunii Sovietice se întâlnesc cu comitetul politic al Grupului Bildeberg. Această metodă de întâlnire este unicul mod de a păstra secretul, departe de interceptări şi microfoane.” Aceleaşi fapte relatate de căpitanul Cooper au fost relatate şi în cadrul unei ediţii a emisiunii Scientific Report (cel mai respectat program ştiinţific din Marea Britanie) a postului B.B.C. Dar peste nici două zile, postul dezminte veridicitatea faptelor relatate, fapt unic şi fără precedent în istoria emisiunii de la B.B.C. Între timp are loc şi un atentat cu bombă asupra căpitanului Cooper, acesta pierzându-şi un picior. Ultimele informaţii publice acreditează ideea că acesta a fost mai recent asasinat.
    Cel mai puternic braţ al grupului este însă ceea ce se cheamă Comisia Trilaterală (Europa occidentală, America de Nord şi Japonia). Comisia se vrea o “agenţie particulară” cu scopul declarat la înfiinţare, în 1973, de a realiza o cooperare între cele trei regiuni “în cadrul unei Noi Ordini Mondiale”. Înfiinţarea Comisiei Trilaterale, numită mai rar şi G3 (a se vedea capitolul: “De la G7, la G3”, din Instituţiile Financiare Internaţionale de A.F.P. Bakker, lucrare ce stă la baza cursurilor economice ale mai multor universităţi occidentale), a fost stabilită în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg din 1972, la propunerea bancherului Rockeffeller.
    Informaţiei cuprinsă în următoarele zece rânduri nu îi putem nici dezvălui sursa, nici nu putem preciza întocmai identitatea protagoniştilor, din motive de siguranţă. Este cazul a doi ofiţeri din cadrul Serviciului de Informaţii Externe, tată şi fiu. Tatăl, un cunoscut general al acestui serviciu secret, a dispus analiza informativ-operativă a ceea ce părea să fie la început tentativa penetrării economiei româneşti de către grupuri financiare apropiate unor servicii secrete străine. Surpriza a apărut atunci când agenţii români au reuşit, mergând pe acest fir, să intre chiar în posesia unui material programatic al Grupului Bilderberg privind România, în care se vorbea chiar de necesitatea desfiinţăriiBancorex, foarte puternica bancă românească până în 1989. Din nefericire, respectivul general S.I.E. a decedat în urma unui atac de cord, înainte ca să apuce să finalizeze cercetarea informativă şi raportul special către C.S.A.T. Fiul generalului, la rândul său ofiţer SIE, s-a adresat ulterior unui săptămânal român, arătând dosarul privind Grupul Bilderberg unor ziarişti de investigaţii speciale, dar şi fiul a dispărut la rândul său în condiţii misterioase, înainte de a apuca să predea materialele redacţiei respectivului săptămânal. Tot ce mai putem spune este că pagina 3 a acestui săptămânal a speriat serviciile secrete româneşti prin dezvăluirile “de la sursă”.
    Premiata bancă olandeză ABN AMRO, ca fiind cea mai activă bancă din România (după falimentul Bancorex), este în realitate deţinută de familia bancherului Rothschild, numele complet al băncii fiind ABN AMRO Rothschild (AMRO = Amschel Mayer Rothschild, fondatorul băncii) [ABN AMRO a fost achizitionata in 2008 de RBS (Royal Bank of Scotland) (Ritul scotian?!)]. Or, guvernarea ţărănistă, în 1997 îl numeşte la conducerea celei mai mari bănci româneşti, Bancorex, pe evreul român Andrei Florin Ionescu. (Mandatul a fost pus în aplicare de la F.P.S. de către Tudorel Dumitraşcu, acelaşi personaj care, în calitatea sa de director general, împreună cu evreul american Phillip Bloom, au dat un tun financiar de 1 milion de dolari statului român la întreprinderea aviatică Romaero-Băneasa, lui Dumitraşcu punându-i-se sechestru asiguratoriu pe avere pentru această faptă.)
    Instalat la conducerea Bancorex, evreul Ionescu are ca primă grijă numirea pe funcţia de şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO, permiţându-i-se astfel acesteia să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Până la falimentul băncii, cerut insistent statului român tot de organismele internaţionale, Raşela a avut grijă să disperseze banii băncii şi totodată să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras puternice, dar inutile, semnale de alarmă, împreună cu Serviciul Român de Informaţii, asupra următoarelor aspecte: Raşela Sargent a introdus în Bancorex, după orele de program, chiar şi sâmbăta şi duminica cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar câte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi MI, SIE, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni speciale etc.).




    - - -
    ----------------------------------------------

  4. #4
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default

    TOP 10 Cele mai mari conspiratii din toate timpurile
    "S-ar putea ca toti cei care cred in conspiratii sa nu se teama de ele, ci sa doreasca existenta lor; s-ar putea ca ei sa nu doreasca sa accepte tezele scepticilor si sa descopere ori sa inventeze conjuratii tocmai pentru ca au nevoie de ele. Fara Dumnezeu si fara conspiratii, fara superiorii oculti de care vorbeau masonii germani din secolul al XVIII-lea, fara batranii intelepti ai Sionului, fara Clubul Bilderberg, fara stapanii lumii, fara diavol, cei mai multi dintre noi ne aflam singuri in fata unei lumi de neinteles, nu ne dam seama ce se intampla, suntem orfani. Stapanii lumii sunt rai si egoisti, dar ce ar fi daca nu ar exista? Daca nu ar exista un plan, istoria ar deveni lipsita de sens, iar accidentul, intamplarea, avaritia, iresponsabilitatea si stupiditatea ar domni peste specia noastra. Daca stapanii lumii nu ar exista, nu numai ca am fi singuri, dar, mai mult, am fi raspunzatori de destinul nostru, iar aceasta este o povara grea, pe care nu toata lumea ar fi dispusa sa si-o asume. A fost nevoie de doua veacuri pentru a incepe sa acceptam existenta lui Dumnezeu, dar ce ne ramane daca nu exista nici diavolul?"
    Viena de la 114€ Rezervă bilete de avion prin
    10. Marile companii petroliere impiedica de peste 100 de ani dezvoltarea masinii electrice
    Cel mai concis, aceasta teorie a conspiratiei este expusa in excelentul film documentar Who Killed the Electric Car? din 2006, in care se lanseaza ipoteza ca diversele tehnologii care ar fi permis dezvoltarea ieftina, rapida si eficienta a masinilor electrice au fost suprimate (unele, aruncate in aer la propriu) de catre un consortiu obscur format din marile companii petroliere dimpreuna cu diversi indivizi aflati in pozitii cheie in chiar industriile producatoare de masini. Primul lovitura de Knock-Out data masinii electrice s-ar fi petrecut in 1899, an in care un prototip foarte competitiv atingea recordul mondial de viteza de la acea data: 110 km/h! o performanta uluitoare pentru sfarsitul secolului XIX. In ciuda acestui fapt, nimeni nu a mai auzit nimic de prototipul cu pricina, iar masinile de serie produse in primii ani ai secolului XX atingeau cu greu 30-40 km/h. A doua mare lovitura ar fi avut loc candva intre 1913-1914, cand eforturile comune a celor mai prolifici inventatori din acei ani, Henry Ford si Thomas Edison, de a produce un vehicul electric, ieftin si performant au fost impiedicate cu fervoare de tot soiul de indivizi cu larga putere financiara si influenta. In sfarsit, ultima mare batalie s-ar fi dat recent, in pragul anilor 2000, cand General Motors si-a ingropat "de buna voie" EV1, primul prototip de masina electrica a unui mare jucator din industria auto, care a intrat pentru o scurta vreme (1996-1999) in productia de serie.


    9. Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bomba
    Cu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure. Insa, daca nu este vorba despre un dezastru "natural", ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului? Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda. De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: "Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice." Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.


    8. Atacurile teroriste de la World Trade Center

    Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana. Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie - precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial -, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor. Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion. Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri? Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.
    Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!


    7. Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala
    Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare si ideologice. Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala. Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi "absolut necesare" pentru a impiedica schimbarea climatica - adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele. In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.


    6. SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator
    In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa. Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor '80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani - un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei. Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.
    Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!


    5. Cine l-a asasinat pe Kennedy?
    Poate fi considerat exemplul clasic de teorie a conspiratiei. De altfel, foarte multi sociologi afirma ca acesta este punctul de cotitura in istoria conspirationista, momentul in care teoriile conspiratiile s-au transformat din joaca intelectuala a unui cerc restrans grup de entuziasti intr-un adevarat si exploziv fenomen de masa. Explicatia este foarte simpla, arata psihologii: defunctul presedinte american John F. Kennedy (29 mai 1917 - 22 noiembrie 1963), s-a bucurat de o imensa simpatie in randul americanilor, iar asasinarea sa a fost perceputa precum socul traumatic pe care-l resimtim in momentul in care ne moare un prieten sau o ruda draga. Toate aceste ratiuni afective si psihologice, combinate cu numeroasele omisii, controverse si balbaieli din Raportul Comisiei Warren, care l-a decretat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, au nascut o monumentala respingere publica a variantei oficiale, un oprobriu fara precedent in istorie. Asadar, cine l-a asasinat pe Kennedy? Probabil, nu vom afla niciodata, pentru ca indiferent ce (nou) raspuns oficial ar mai da acum, la 46 de ani de la producerea controversatei crime, diversi oficiali americani, teoriile conspiratiei s-au impamantenit atat de bine, incat - probabil - pentru totdeauna vor exista numeroase (si poate argumentate) dubii in acceptarea unui raspuns final. Cei mai vizati adevarati killeri ai lui Kennedy (chiar daca Oswald a apasat sau nu pe tragaci) ar fi de fapt, Rezervele Federale (sistemul bancar central din SUA), CIA, KGB, FBI, vicepresedintele Lyndon B. Johnson, Fidel Castro sau/si Mafia.


    4. Guvernele ascund adevarul: extraterestrii exista!
    Totul a inceput in noaptea zilei de 24 februarie 1942, cand numerosi martori oculari afirma ca au vazut mai multe obiecte zburatoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra carora artileria anti-aeriana americana ar fi deschis focul. Precum in cazul asasinarii lui Kennedy, oficialii americani nu au dat o explicatie satisfacatoare opiniei publice - trebuie avut in vedere ca numarul californienilor care pretind ca au vazut OZN-urile se ridica la cateva mii, dar si faptul ca trecusera nici 3 luni de cand America intrase in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intrasera in fibrilatia psihologica a razboiului. 5 ani mai tarziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell - atunci, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswell din New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane - peste 100 - afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia. Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata). Explicatia oficiala - cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic - nu a multumit, din nou, pe nimeni. De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara. Psihologi afirma chiar ca in cazul ufologiei avem de-a face cu o prima si adevarata mitologie moderna, inventata in secolul XX.
    Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!


    3. Lumea este condusa de conjuratii secrete: masoni, illuminati, skull&bones
    O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII. De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica. Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX, care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant - conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni - iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar. Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante - de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci - au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.


    2. New World Order - guvernul mondial
    Este varianta "hardcore" a teoriei precedente. Conspirationistii afirma ca un extrem de puternic si secret grup format din cei mai influenti membri ai diverselor societati secrete (un soi de elita a elitelor) comploteaza pentru a conduce lumea prin intermediul unui guvern mondial care ar inlocui treptat suveranitatea statelor. Grupul ar fi responsabil de formarea climatului financiar modern din secolul XX - eruptia marilor companii transnationale si, strans legate de acestea, de fenomenul globalizarii. Interesant (si poate comic) la aceasta teorie a conspiratiei este faptul ca le reuneste intr-un enorm amalgam sincretic pe toate celelalte - New World Order face legatura dintre evrei si masoni, lansand controversata sintagma «miscare iudeo-masonica», ii pune in aceeasi barca pe Illuminati si pe extraterestri, reuneste nenumarate teorii apocaliptice si grupuri milenariste crestine (aici intra, de exemplu, toate speculatiile legate de pasapoartele biometrice si cipurile subcutanate), pe Hitler, URSS, pe Templieri, teroristi si cercetatorii care experimenteaza arme bacteriologice. Sustinatorii New World Order afirma ca intreaga istorie se desfasoara in parametrii unui enorm Plan de inrobire mondiala a omenirii, fiecare epoca nefiind altceva decat o noua etapa in schema de desfasurare a maleficelor masinatiuni.
    Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!


    1. Sionismul - lumea este controlata de evrei
    Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite. In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana. In ciuda acestor evidente, Protocoalele... au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite - multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.

    __________________________________________________ ________________________
    ----------------------------------------------

  5. #5
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Exclamation Industria farmaceutică (I).

    Industria farmaceutică (I). De la imaginea de sprijin al sănătăţii oamenilor la… realitate

    de Alex Ionescu
    „Istoria omenirii devine din ce în ce mai mult o cursă între educaţie şi catastrofă.”
    H.G. Wells (1866-1946) The Fate of Homo Sapiens.
    „Oare folosesc la ceva, cu adevărat, în prezent, aceste medicamente nemaipomenite, dacă luăm în considerare efectele lor secundare îngrozitoare? Răspunsul, din punctul de vedere al oamenilor de ştiinţă independenţi de industria farmaceutică este foarte simplu: NU!” (John Virapen).

    I. Industria farmaceutică – rădăcini
    Scotocind gigantica cantitate de informaţii oferită de articole, site-uri de internet şi cărţi referitoare la istoria industriei chimice, ies la iveală o serie de realităţi cutremurătoare. Urmărind să descoperim rădăcinile acestei industrii, găsim două filoane puternice: unul germano-elveţian şi un altul american. În prezent, ambele au multiple ramificaţii. Există numeroase dovezi care arată că de-a lungul deceniilor aceste două carteluri au dominat şi domină nu numai lumea medicamentelor de sinteză, a pesticidelor, fertilizatorilor, combustibililor şi armelor chimice şi biologice, dar şi lumea bancară, cea a mass-mediei şi cea geopolitică. Este vorba de cartelul german cunoscut în trecut sub numele de I.G. Farben şi de cel patronat de Rockefelleri.
    Cartelul german I.G. Farben
    Industria chimică germană a luat naştere în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi a început cu producţia de vopsele pentru dresuri. La începutul anilor 1900 s-a iniţiat şi producţia de medicamente – pentru început novocaină şi aspirină.
    Cu câţiva ani înaintea primului război mondial, oamenii de ştiinţă Fritz Haber (chimist, laureat al premiului Nobel pentru chimie in 191 şi Carl Bosch (chimist, laureat al premiului Nobel pentru chimie in 1931) de la BASF, au inventat un procedeu de a „fixa” azotul din aer. Ei presupuneau că la nivel planetar se vor termina nitraţii organici care erau utilizaţi ca fertilizatori, de aceea s-au gândit la o modalitate de „stocare” a azotului prezent în aer. Însă nitraţii puteau fi folosiţi şi ca explozibil. Astfel, după începerea primului război mondial, când Anglia încetase să mai exporte nitraţi către Germania, această problemă a fost rezolvată de industria chimică. Folosind procesul Haber-Bosch se furniza armatei germane explozibili făcuţi cu ajutorul azotului din aer. Haber a inventat şi apoi firma a furnizat şi gaz otrăvitor, a cărui utilizare a condus la moartea a aproximativ 91.000 de oameni şi a afectat sănătatea a 1,3 milioane de oameni în primul război mondial.
    În timpul războiului, mai multe companii germane printre care BASF, Bayer, Hoechst, Agfa au fost nevoite să lucreze împreună. După primul război mondial, aceste firme, dorind să îşi redobândească poziţiile la nivel mondial, au decis să realizeze o semifuziune care a dus la apariţia cartelul I.G. Farben.
    În 1920, I.G. Farben (având numele întreg Interessen Gemeinschaft Farbenindustrie Aktiengesellschaft) era cel mai mare conglomerat producător de medicamente, substanţe chimice şi vopseluri. Sediul a fost ales în Frankfurt, pentru poziţia sa centrală şi a accesibilităţii.
    În 1920, investiţia cea mai riscantă a lui I.G. Farben a fost un proiect Bosch, prin care se urmărea fabricarea de combustibil din cărbune. Germania avea mult cărbune dar niciun pic de petrol. Bosch a crezut că aceşti carburanţi vor deveni o afacere profitabilă pentru nemţi când rezervele mondiale de petrol se vor sfârşi. Dar descoperirea, la vremea respectivă, a unui zăcământ de petrol în Texas a făcut ca preţul petrolului să scadă puternic şi rivalii lui I.G. Farben să dorească stoparea proiectului. Atunci firma şi-a îndreptat atenţia spre sfera politică. Se pare că încă de la începutul secolului XX industria chimico-farmaceutică a fost activă în domeniul lobby-ului politic (termenul „lobby” desemnează actul de a urmări influenţarea deciziilor luate de oficiali, cel mai adesea în domeniul legislativ). Primul „campion” în domeniul politic pentru I.G. Farben, în 1931, a fost Heinrich Brüning de la Partidul de Centru. Următorul „campion”, în 1933, a fost Hitler. După 6 ani, când diviziile armatei germane intrau în Polonia, maşinile acestora aveau anvelope de cauciuc sintetic I.G. Farben şi motoare care consumau combustibil sintetic I.G. Farben. Mai apoi, lagărele de concentrare au folosit gaz ucigător I.G. Farben, inventat de fapt pentru a fi utilizat ca pesticid.
    Se spune că Bosch, omul de ştiinţă care a inventat multe dintre „produsele” care au generat atât de multă suferinţă şi au ucis atât de multe fiinţe umane în cele două războaie mondiale, spre finele anilor ‘30 era scufundat în depresie şi alcoolism.
    Pe măsură ce naziştii invadau ţările Europei, I.G. Farben prelua controlul companiilor chimice din ţările respective. Dacă aceste preluări forţate erau bune pentru afaceri, sclavia era şi mai bună. În loc de „muncă, nu vorbe”, multe dintre lagăre aveau pe porţi inscripţia „munca vă va face liberi”. A fost cel mai sinistru slogan din istoria omenirii, pentru că prin „liberi” se înţelegea „morţi datorită epuizării”. I.G. Farben a creat propriul lagăr privat numit Monowitz – cunoscut de asemenea ca Auschwitz III. Monowitz, situat în Polonia, era cel mai mare complex industrial german din afara graniţelor şi cea mai mare fabrică I.G. Farben. Mai era cunoscut şi sub numele de I.G. Auschwitz. Locul amplasării a fost ales datorită resurselor bogate de apă şi cărbune din zonă, dar şi pentru munca gratuită pe care o prestau cei din lagărele de concentrare Auschwitz I şi II.

    Diferitele tipuri de gaz şi numeroase medicamente produse de I.G. Farben au fost testate pe prizonierii de la Auschwitz, transformaţi în felul acesta în cobai umani. Mulţi dintre cobaii umani au murit datorită acestor experimente. Unul dintre doctorii SS de la Auschwitz, dr. Helmut Vetter, mult timp angajat al firmei Bayer, a fost implicat în testarea experimentală a vaccinurilor şi medicamentelor pe deţinuţi. El a fost executat după război, ca urmare a deciziei tribunlului de la Nürnberg pentru că a administrat deţinuţilor injecţii fatale. Este unul dintre puţinii care au fost executaţi, din toţi cei care au participat la genocidul monstruos care a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial în lagărele de concentrare.
    Bayer trimitea constant „noi preparate” care să fie testate pe prizonieri. Însă nu acesta a fost începutul şi, din păcate, nici sfârşitul departamentului foarte profitabil de arme biologice al firmei Bayer.
    În 1948, la procesul de la Nürnberg, un mic număr de directori de la I.G. Farben, toţi martori sau/şi chiar autori ai genocidului săvârşit, au fost declaraţi vinovaţi de ucidere în masă. Din cauza presiunilor făcute de legislatorii de dreapta din Statele Unite, care considerau că adevăratul inamic era „comunismul, nu afaceriştii germani”, aceşti directori au fost toţi scoşi din puşcărie după patru ani. În ciuda introducerii gazului de luptă, a muncii forţate, a „pricipiului Führer-ului”, în ciuda încurajării anti-semitismului, în ciuda faptului de a fi fost cei mai mari suporteri financiari ai nazismului, ei au fost toţi achitaţi, curtea stabilind că nu erau suficiente dovezi „pentru cunoaşterea rezultatului imediat” al acţiunilor lor. Pe cât de neverosimilă pare această decizie, pe atât de adevărată este. La 15 ani după ce au fost condamnaţi de tribunalul de la Nürnberg pentru crime de război, cei de la Bayer, BASF şi Hoechst, adică I.G. Farben, au devenit „arhitecţii” unei noi criminale ofense aduse drepturilor omului: Comisia Codex Alimentarius înfiinţată în 1962 (după cum susţine dr. Rath Health Foundation)! Cei care au format comisia pentru Codex Alimentarius nu sunt alţii decât cei condamnaţi ca şi criminali de război la tribunalul de la Nürnberg Probabil că aceşti criminali urmăresc ca „alimentele” pe care nu au reuşit să le testeze pe deţinuţii din lagăr, pentru că la momentul respectiv nu existau sau nu exista încă ideea, să fie „testate” pe întreaga populaţie a planetei. Şi aceasta în niciun caz pentru că ar dori binele oamenilor. Numele Codex Alimentarius nu este un accident! Acest nume a fost dat de aceleaşi companii şi ACEIAŞI NAZIŞTI care au dat deţinuţilor de la Auschwitz sloganul „Arbeit mach frei” = „munca te face liber” (am precizat mai sus care era de fapt înţelesul sinistru al acestui slogan). Aşa cum au dovedit din plin acţiunile lor în timpul războiului, nu au nicio dorinţă reală de îmbunătăţire a vieţii oamenilor, ci de „rarefiere” a populaţiei globului. Dacă nu credeţi, citiţi cu atenţie toate documentele referitoare la TOATE experimentele care s-au realizat pe deţinuţii din lagăre, experimente făcute cu scopul de a vedea cum se poate crea o rasă pură, ariană, sau cu scopul de a testa diferitele medicamente sau substanţe create de I.G. Farben, dar nu pentru îmbunătăţirea sănătăţii oamenilor! Altfel, în momentul în care ar fi găsit substanţele căutate, dacă buna sănătate a oamenilor ar fi fost scopul adevărat, le-ar fi administrat tuturor deţinuţilor şi nu ar mai fi existat atâtea victime.
    Această perioadă „cenuşie” a industriei chimico-farmaceutice pe care am dezvăluit-o mai sus a fost legată de numele Fritz ter Meer. Acesta a fost membru al Consiliului managerial al I.G. Farben de la înfiinţarea cartelului până la disoluţia sa. Ca manager pe timp de război el a fost responsabil cu I.G. Auschwitz. În 1948 ter Meer a fost condamnat de tribunalul de la Nürnberg la şapte ani de închisoare pentru jaf şi sclavie. În 1952, prin intervenţia unor prieteni puternici şi influenţi, sentinţa a fost comutată. În perioada 1956-1964 ter Meer a fost reinstalat membru în comitetul managerial al firmei Bayer AG. Iar în 1962 participa la constituirea comisiei Codex Alimentarius. În continuare vă prezentăm un alt fapt cutremurător, susţinut de mai multe surse. La începutul anilor ‘40 compania chimică I.G. Farben a angajat la departamentul vânzări un polonez care vindea cianură naziştilor pentru a fi utilizată la Auschwitz. Acelaşi vânzător a lucrat, de asemenea, ca şi chimist la fabricarea gazului otrăvitor. Aceeaşi cianură sub formă de gaz, împreună cu Zyklon B şi malation au fost utilizate pentru a extermina în cel de-al doilea război mondial milioane de evrei şi alte grupuri. După război, temându-se pentru viaţa sa, vânzătorul polonez a îmbrăţişat catolicismul şi, în 1946, a fost hirotonisit preot. În 1958 acest om a devenit cel mai tânăr episcop al Poloniei. Iar în 1978, ex-vânzătorul de gaz ucigător şi-a început... ghiciţi ce?... „domnia” papală, ca papa Ioan Paul al II-lea!
    Companiile farmaceutice Bayer şi Hoechst au fost reorganizate în 1951 sub direcţia Allied High Comission, influenţată din plin de înaltul comisar al SUA John J. McCloy, avocat şi bancher din Philadelphia, cu legături puternice în lumea bancară Rockefeller şi interesele lor petroliere.
    Compania farmaceutică germană Merck, care nu a intrat în cartelul I.G. Farben, dar totuşi a funcţionat în epoca nazistă, după cel de-al doilea război mondial a continuat să producă medicamente, pesticide, conservanţi alimentari, reactivi şi substanţe chimice pentru laborator. Foarte repede după război s-a produs bum-ul cunoscut ca „miracolul economic” pentru această firmă. Adică creşterea nivelului de vânzări cu două cifre. Care este misterul acestei îmbunătăţiri? La finele războiului, compania a primit o parte importantă din „capitalul de zbor” nazist, capitalul de muncă al I.G. Farben. După cum putem observa, nimic nu se pierde totul se… redistribuie!
    Aceste aspecte au fost făcute publice de dr. Norman Covert, directorul pentru relaţii publice de la Fort Detrick, acelaşi „campus Detrick” care i-a fost pus la dispoziţie pentru munca de cercetare lui George Merck pe timp de război. Un alt aspect interesant legat de acest campus este următorul: Corpul de Arme Chimice de la Camp Detrick a lucrat şi cu specialistul german în arme biologice – Gral.Mr. Kurt Blome, chiar la două luni după ce acesta a fost achitat de tribunalul de la Nürnberg. Prin urmare, cei care au conceput medicamente/substanţe chimice/agenţi bacteriologici, împreună cu unii din cei care au testat aceste substanţe în timpul războiului pe oamenii aflaţi în lagărele de concentrare au fost până la urmă scoşi de sub incidenţa legii, prin influenţa „prietenilor” aflaţi în libertate, şi puşi să lucreze în continuare pentru aceleaşi sau alte firme farmaceutice într-un scop asemănător? Lupul îşi schimbă părul dar năravul… nu prea. Timpul a scos la suprafaţă, şi mai scoate încă, multe dovezi care să susţină acest proverb care se aplică foarte bine şi în domeniul industriei farmaceutice. Aşa cum se poate parafraza ceea ce afirma Dr. Med Matthias Rath – „mass murderers of Big Pharma, then and now” = „ucigaşii de mase de oameni ai industriei farmaceutice, atunci şi acum”. Cartelul american Rockefeller .
    Acest cartel farmaceutic american a avut o altfel de implicare şi abordare la nivel global, cu scopul promovării industriei farmaceutice a la long, în viaţa oamenilor. Spre finele secolului XIX Rockefeller deţinea şi controla 95% din tot petrolul produs în Statele Unite. Devenise miliardarul numărul unu din America. Din primii ani ai secolului XX, Rockefeller a început să dea bani fundaţiilor, fondurilor, centrelor de cercetare şi institutelor care urmau să promoveze toate medicamentele pe care chimiştii lui trebuiau să le descopere în anii următori.
    Dar cum să convingi opinia publică, când existau atâtea metode alternative – remedii homeopate, medicini tradiţionale cu remedii specifice şi eficiente, osteopatie, chiropraxie etc., cum să convingi oamenii să înceapă să ia în exclusivitate medicamente? Şcoli medicale alopate şi tratament alopat – aproape în exclusivitate .
    De la începutul secolului XX, Rockefeller a început să infuzeze capital în acţiunea de promovare a medicinei alopate. În 1910 Consiliul Educaţiei Generale Rockefeller a furnizat 600 de milioane de dolari instituţiilor de educaţie medicală alopată (Barbara Griggs - „Green Pharmacy”). Cuvântul „alopatie” înseamnă tratarea bolii cu substanţe chimice dure. Raportul Flexner din 1910 a reuşit să elimine şcolile medicale homeopate şi toate medicamentele naturale în întreaga SUA. Raportul a fost finanţat şi promovat de Fundaţia Carnegie şi Consiliul Educaţiei Generale Rockefeller. Acest raport a „ajutat” la reducerea la jumătate a numărului de colegii medicale până în 1930. În 1977, declaraţia de la Alma Ata a internaţionalizat, prin intermediul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, „recomandările” raportului Flexner. Raportul, numit şi Buletinul nr. 4 al Fundației Carnegie, cerea şcolilor medicale americane să impună standarde mai ridicate la admitere şi la absolvire, şi să adere strict la protocoalele ştiinţifice în ceea ce priveşte predarea şi cercetarea. Multe dintre şcolile medicale americane au fost astfel eliminate pentru că nu puteau respecta standardele impuse. Înainte de apariţia raportului Flexner, medicina „modernă” trebuia să facă faţă unei competiţii viguroase care venea din partea osteopatiei, medicinei chiropractice, medicinei eclectice, naturopatiei şi homeopatiei. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Asociaţia Medicală Americană făcea lobby peste tot pentru standardizarea învăţământului medical. Astfel, după impunerea acestui raport, şcolile medicale în care se predau diferite discipline de genul medicină eclectică, naturopatie, homeopatie, au fost somate să renunţe la aceste cursuri sau altfel îşi vor pierde acreditarea şi susţinerea economică. Raportul, numit şi Buletinul nr. 4 al Fundației Carnegie, cerea şcolilor medicale americane să impună standarde mai ridicate la admitere şi la absolvire, şi să adere strict la protocoalele ştiinţifice în ceea ce priveşte predarea şi cercetarea. Multe dintre şcolile medicale americane au fost astfel eliminate pentru că nu puteau respecta standardele impuse. Înainte de apariţia raportului Flexner, medicina „modernă” trebuia să facă faţă unei competiţii viguroase care venea din partea osteopatiei, medicinei chiropractice, medicinei eclectice, naturopatiei şi homeopatiei. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Asociaţia Medicală Americană făcea lobby peste tot pentru standardizarea învăţământului medical. Astfel, după impunerea acestui raport, şcolile medicale în care se predau diferite discipline de genul medicină eclectică, naturopatie, homeopatie, au fost somate să renunţe la aceste cursuri sau altfel îşi vor pierde acreditarea şi susţinerea economică.
    Majoritatea opiniei publice şi, în mod virtual, toţi medicii cred astăzi în superioritatea medicinei alopate, ştiinţifice. Totuşi, homeopatia şi medicinele tradiţionale au reuşit să supravieţuiască, ca nişte flori rare, în întreaga lume. La modul global, prin acea mişcare strategică de inspiraţie Rockefeller care a urmărit eliminarea medicinilor naturale, s-a ajuns la o medicină a corpului fizic şi nu a fiinţei umane în ansamblul ei. O medicină care tratează boli, nu oameni. O medicină care promovează substanţe chimice de sinteză şi nu substanţe naturale, pentru refacerea sănătăţii. Relaţia Rockefeller–Farben .
    Această relaţie datează de mai bine de trei sferturi de secol, din anii ’20.
    Al doilea război mondial s-a desfăşurat cu tetraetilul de plumb, necesar pentru combustibilul avioanelor, care era livrat de americani (firmele Rockefeller) atât englezilor cât şi nemţilor!
    Înainte de cel de-al doilea război mondial, doar Standard Oil (al cărui fondator şi preşedinte era John D. Rockefeller), Du Pont şi General Motors puteau produce tetraetil de plumb. În 1938, managerul de la Standard Oil, Walter Teagle, a ajutat I.G. Farben să cumpere 500 de tone de tetraetil de plumb. În 1939 cei de la I.G. Farben au reuşit să mai cumpere o cantitate de tetraetil de plumb în valoare de 15 milioane de dolari. După ce a început războiul în Europa, englezii s-au supărat pe americani pentru că au comercializat spre Germania materiale strategice. Dar se pare că americanii nu se opriseră din aceste vânzări. Standard Oil a schimbat imediat înregistrarea vaselor care livrau petrol nemţilor, pentru a evita cercetările sau sechestrele britanice. Vasele americane au continuat să care petrol în insulele Canare, unde încărcau petrolierele nemţeşti care mergeau spre Hamburg.
    Cel care urma să devină preşedinte, Harry S. Truman, a spus la momentul respectiv că relaţia Rockefeller-Farben „se apropie de trădare” (afirmaţie mult prea blândă faţă de realitate).
    În 1941 compania Standard Oil din New Jersey era cea mai mare companie petrolieră din lume, controlând 84% din piaţa americană de petrol. Banca acestei companii era Chase, iar deţinătorii băncii erau Rockefellerii. După Rockefelleri, al doilea deţinător de acţiuni la Standard Oil era I.G. Farben.
    La finele războiului, când americanii au intrat în Germania şi au ajuns la Frankfurt, au fost uimiţi să găsească intacte toate clădirile I.G. Farben şi imensa fabrică. Piloţii americani au demolat orice altă clădire din oraş în afară de I.G. Farben. Ceea ce nu ştiau cei care au observat aceasta era că Secretarul de Război american, Robert P. Patterson, era avocatul familiei Rockefeller, numit de preşedintele Roosevelt la ordinele lui Rockefeller, şi era proaspăt ieşit din Dillon, Read and Co. Concernul Dillon-Read era o sucursală Rockefeller şi în acelaşi timp banca ce finanţa I.G. Farben.
    Corespondentul de război al CBS News, Paul Manning, raporta că pe 10 august 1944, partenerii Rockefeller-Farben au mutat „capitalul lor de zbor” prin băncile afiliate din America, Germania, Franţa, Anglia şi Elveţia. Astfel au putut continua fără probleme afacerile în domeniile pe care le-au dorit, inclusiv în mult promiţătorul domeniu farmaceutic.
    Dacă tragem o linie ca să vedem cine a beneficiat de pe urma războiului, ce observăm? Farben a testat medicamente, vacinuri, gaze toxice pe deţinuţii din lagăre, i-a folosit pentru a munci în fabrica Monowitz, a vândut cauciucuri, combustibil şi gaz de luptă armatei germane. Rockefeller a vândut petrol şi tetraetil de plumb pentru luptă atât armatei americane, cât şi nemţilor, şi a urmărit distrugerea şcolilor de medicină tradiţională, homeopatie şi promovarea alopatiei şi, implicit, a industriei farmaceutice. Rezultatul obţinut: războiul a reprezentat un profit extraordinar pentru cele două carteluri.
    ----------------------------------------------

  6. #6
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Question Industria farmaceutică (II). Un adevărat «exemplu» de marketing eficient

    Industria farmaceutică este una din cele mai profitabile industrii, aflată pe locul al treilea în 2008 şi 2009, după cum se observă din datele rezumate în tabelul de mai jos.


    Anul 2009
    Anul 2008
    Tipul de industrie
    profituri ca % din câştigurile pe 2008
    profituri ca % din câştigurile pe 2007
    1
    Network and Other Communications Equipment
    20.4
    28.8
    2 (2009)
    Internet Services and Retailing
    19.4
    x
    3 (200
    Mining, Crude-Oil Production
    x
    23.8
    4
    Pharmaceuticals
    19.3
    15.8
    La ora actuală industria farmaceutică este una din cele mai profitabile industrii, pentru că:
    - există consumatori – oamenii, care au fost convinşi cu persuasiune, prin reclame abil realizate şi de către medicii curanţi care primesc cadouri şi atenţii substanţiale de la firmele farmaceutice dacă prescriu medicamentele produse de acestea
    - există boli – unele reale, unele inventate prin activitatea de marketing a firmelor farmaceutice
    - există noi şi noi substanţe chimice (medicamente), care se fabrică uşor şi se diversifică din ce în ce mai mult, pentru tratarea bolilor. Spre exemplu antibioticele – cam la 2-3 ani apare un antibiotic nou despre care se spune că este mai puternic, eliminând bacteriile care au devenit rezistente la antibioticele utilizate până atunci. O întrebare simplă ar fi: cum reuşesc microbii să dobândească rezistenţă la antibiotice şi omul nu reuşeşte să dobândească rezistenţă la astfel de microorganisme? Se pare că aceste bacterii sunt mai…inteligente. Ele ştiu să se adapteze. Omul nu este lăsat, pentru că trebuie să consume substanţele produse de industria farmaceutică. Prin reclame agresive, repetate cu tenacitate pentru diverse medicamente omului ajunge să îi fie sădită în minte ideea că este foarte vulnerabil. Şi rămâne cu ideea că numai acele substanţe îl pot ajuta.

    Cum se realizează marketingul companiilor farmaceutice?
    Companiile farmaceutice, la ora actuală, au mai multe pârghii prin intermediul cărora îşi duc la împlinire scopul principal, care este profitul financiar. Să nu vă faceţi iluzii în privinţa scopului acestor companii: „sănătatea pacientului nu e niciodată în prim plan” aşa cum afirmă şi John Virapen, fost manager general al companiei Eli Lilly din Suedia.
    Aceste pârghii cuprind trei arii importante: medicii, articolele despre medicamentele produse de companiile farmaceutice publicate în reviste de specialitate şi, de curând, mass-media. „Companiile farmaceutice doresc doar ca voi şi medicul vostru să gândiţi că medicamentele pe care le produc ele sunt fantastice – incluzând cumpărarea congresului, a mass-mediei, şi corupând studiile din jurnalele medicale pentru ca să arate doar rezultate favorabile” (dr. Mercola).
    Relaţia companiilor farmaceutice cu medicii – nu este spre beneficiul pacientului!
    Marketingul ţintit asupra medicilor curanţi este o practică bine cunoscută şi utilizată de mult timp de către aceste companii. „Există reprezentanţi ai companiilor farmaceutice a căror singură responsabilitate este de a „educa” medicii asupra unui nou medicament, o practică care include cadouri generoase, mese festive şi călătorii, ca modalităţi persuasive de convingere. Aproximativ 282 milioane de dolari a fost plătit doctorilor de către companiile farmaceutice în 2009. Aceasta, împreună cu tehnicile lor de «spălare a creierului», de anulare a gândirii medicale critice şi obiective, permite industriei farmaceutice să influenţeze din greu prescripţiile realizate de medici.” (dr. Mercola)
    Adică, dumneavoastră nu vi se va mai prescrie medicamentul cu care eraţi obişnuit şi cu care vă simţeaţi bine dacă a apărut unul nou pentru aceeaşi afecţiune şi compania farmaceutică care produce acel medicament a trecut, prin intermediul unui agent de vânzări, pe la medicul dumneavoastră cu o mică atenţie.
    Companiile farmaceutice şi articolele publicate despre medicamente
    Dr. Mercola, la jumătatea lunii decembrie anul trecut a făcut cunoscute mai multe aspecte referitoare la industria farmaceutică printr-un articol publicat pe site-ul său – “The drug companies’ newest profit weapon to steal your money”. În continuare redăm fragmentul referitor la modul în care companiile farmaceutice influenţează opinia publică prin articolele care sunt publicate în revistele de specialitate despre medicamentele produse.
    „Dr. Beatrice Golomb, medic, profesor asociat de medicină internă şi profesor asociat de medicină de familie şi medicină preventivă la Universitatea California din San Diego, ne împărtăşeşte informaţii şocante referitoare la întunecatele dedesubturi ale ştiinţei medicale pentru a putea să înţelegeţi cum şi de ce «metoda ştiinţifică» a devenit atât de manipulabilă şi distorsionată la voinţă de către industria farmaceutică.
    Pentru ca studiile ştiinţifice să poată fi realizate, cineva trebuie să le finanţeze. Sponsorul şef pentru orice studiu referitor la un medicament este compania farmaceutică care îl produce, întrucât fabricantul este cel mai interesat în a «demonstra» cât de spectaculos este medicamentul.Dr. Golomb dă drept exemplu statinele (inhibitori ai 3-hydroxy-3-metilglutaril-coenzima A reductazei) – arătând că toate studiile importante referitoare la statine au fost finanţate în exclusivitate de industria medicamentelor.
    Al doilea finanţator important al studiilor clinice este Institutul Naţional pentru Sănătate (NIH – National Institute of Health), care nu este grupul neutru de experţi guvernamentali pe care ai crede că este. De fapt, NIH acceptă o sumă mare de bani de la marile concernuri farmaceutice şi este puternic implicată în această industrie.
    Mai mult, companiile farmaceutice publică doar o parte din studiile pe care le finanţează – studiile care le promovează medicamentele. Deseori aceste articole favorabile sunt trimise spre publicare de mai multe ori, un studiu fiind astfel publicat în forme diferite – astfel încât cititorul să nu observe că este acelaşi studiu, schimbându-se doar lista de autori şi diferite detalii.
    Dacă studiul nu prezintă concluzii care sunt favorabile produsului investigat, cel mai probabil nu va fi publicat niciodată.
    Deseori, în cazul unor studii ştiinţifice ale căror rezultate ridică semne de întrebare privind eficacitatea medicamentului, descoperirile negative sunt metamorfozate în rezultate pozitive prin manipularea interpretării statistice şi a semanticii.
    Articolele extinse care urmează unui studiu, trimise spre publicare în reviste cu o reputaţie foarte bună, după ce trec de analiza unor aşa-zişi experţi nepartinici, sunt deseori refăcute de alte laboratoare non-neutre care au o legătură financiară cu piaţa medicamentelor. Se pretinde că multe din articolele ce apar în revistele medicale de specialitate sunt scrise de cercetători renumiţi, dar de fapt sunt redactate de scriitori fantomă necunoscuţi care se află pe statele de plată ale companiilor farmaceutice. Revistele medicale sunt considerate în general, de către medici, o sursă de informaţii de încredere. Dar revistele ştiinţifice reprezintă de asemenea o afacere. În 2003, companiile farmaceutice au cheltuit 448 milioane de dolari pe reclame în aceste reviste medicale. S-a calculat că profitul care revine din investiţia în revistele medicale este între 2,22 şi 6,86 dolari pentru fiecare dolar cheltuit, plus branduri mari şi o bună reputaţie.
    Profiturile pe termen lung pot fi chiar mai mari în cazul în care considerăm că o reclamă văzută de un medic se poate transforma în sute sau chiar mii de cumpărări ale acelui medicament, bazate pe prescripţiile pe care medicul le-a dat.
    Există şi reviste de specialitate ce sunt pe cale să îşi recâştige reputaţia de a fi nepărtinitoare. În 2011 revista Emergency Medicine Australasia a anunţat că nu va mai primi reclame medicale spre publicare în paginile sale, citând creşterea dovezilor care arată că industria farmaceutică «distorsionează» rezultatele cercetărilor şi sunt angajate în practici dubioase şi lipsite de echitate în ceea ce priveşte publicarea.
    Ştire scrisă în British Medical Journal: «George Jelinek, fost editor al revistei Emergency Medicine Australasia şi Anthony Brown, editor şef, scriau: «marketing-ul medicamentelor realizat de către industria farmaceutică, al cărui prim scop este să influenţeze cititorii pentru a prescrie un anumit produs (subliniere realizată de autorul prezentului articol), este în mod fundamental opus misiunii revistelor medicale»”
    (dr. Mercola).
    Industria farmaceutică şi mass-media
    „Industria medicamentelor cheltuie aproximativ dublu pe reclamă faţă de sectorul propriu de cercetare şi dezvoltare. «Sângele» dătător de viaţă al mass-mediei este publicitatea. O analiză independentă apărută într-o revistă cu acces deschis publicată de Public Library of Science estima cheltuieli de 57,5 ale companiilor farmaceutice din SUA pentru promovarea diferitelor medicamente în 2004, de aproape două ori mai mult decât au cheltuit pe cercetare şi dezvoltare” (dr. Mercola).
    „Dacă încă credeţi că mass-media furnizează informaţii nepărtinitoare, imparţiale este timpul să vă treziţi, deoarece majoritatea (mass-mediei – n.r.) este controlată de interese corporatiste, incluzând aici companiile farmaceutice” (dr. Mercola).
    Cum afirma şi neurochirurgul Rusell L. Blaylock: „...nu mai avem reporteri de investigaţie, avem o mass-media controlată de corporaţii. Nu mai este un secret faptul că majoritatea canalelor de livrare a informaţiilor, a mass-mediei, sunt avide de bani, în special în această societate aşa cum este ea la ora actuală. Orice canal TV, revistă, jurnal este plin de reclame (foarte costisitoare). Aceşti furnizori de informaţii nu îşi pot permite să piardă aceşti bani iar aceasta permite companiilor farmaceutice să stabilească chiar politici editoriale (cu alte cuvinte, companiile farma dictează ce este bine să se spună şi ce nu, despre diferite medicamente! – n.r.). Articolele ce critică vaccinurile sunt la fel de rare ca dinţii găinii. Există miliarde de dolari disponbili (la companiile farma – n.r.) pentru a influenţa, şi se pot observa rezultate corespunzătoare (influenţei realizate – n.r.) în sfera academică şi în agenţiile guvernamentale, care sunt responsabile de validarea produselor care vor intra pe piaţă ”.
    „Chiar Centrul de prevenţie şi control al bolilor – CDC, care are de asemenea anumite legături îngrijorătoare cu industria farmaceutică, a cheltuit 1,7 milioane de dolari pentru o legătură cu Hollywood-ul ca parte a Programului lor de Educaţie Prin Divertisment, care face ca atunci când show-ul dumneavoastră preferat de televiziune prezintă un subiect de sănătate, acea informaţie este «precisă», sau «aprobată de CDC»”
    (dr. Mercola).
    Un astfel de exemplu de rezultat al influenţei industriei farma asupra celor ce trebuie să valideze medicamentele este dat de John Virapen, în lucrarea sa Efecte secundare: moartea. Dezvăluiri din interiorul industriei farmaceutice, referitor la promovarea substanţei fluoxetină, de Eli Lilly. „Agenţia Europeană a Medicamentelor, într-o delcaraţie de presă din 6 iunie 2006, recomandă utilizarea fluoxetinei, în termenii următori, pentru copii: «părinţii şi medicii vor monitoriza cu atenţie copiii şi tinerii trataţi cu fluoxetină, urmărind îndeosebi tendinţele sinucigaşe». Şi AEM adaugă: «producătorul american, Eli Lilly, ar trebui să efectueze în continuare studii asupra siguranţei utilizării acestui medicament.» Dar astfel de studii nu ar fi trebuit să fie efectuate înainte să intre medicamentul pe piaţă? Nu indică aceasta faptul că medicamentul a fost 20 de ani pe piaţă fără a exista siguranţa administrării sale? Deci...cine sunt cei de la Agenţia Europeană a Medicamentelor? şi cine îi plăteşte?”
    „În ultimii ani industria medicamentelor a fost supusă tirului publicităţii negative referitoare la legăturile ei nu numai cu medicii ci şi cu facultăţile de medicină şi revistele de specialitate; astfel, nu este surprinzător că ei îşi vor redirecţiona atenţia asupra furnizorilor acestei publicităţi, adică jurnalişti şi mass-media.
    Dacă nu îţi place reclama proastă pe care mass-media ţi-o face, de ce să nu cumperi mijloace mass-media pentru a avea un cuvânt în ceea ce se tipăreşte? Acesta este pasul logic pe care industria farma îl face, întrucât bugetul său de marketing (constând în miliarde) nu cunoaşte limitări.
    British Medical Journal raporta că jurnalul-emblemă al imperiului Murdoch în Australia a acceptat o cantitate nepublicată de bani ca sponsorizare de la industria de medicamente pentru o serie de articole asupra politicii de sănătate – şi că ideea a venit la o întâlnire a agenţilor de publicitate. Apărând afacerea, editorul jurnalului The Australian a spus că independenţa şi integritatea au fost menţinute; dar, aşa cum alţi reporteri au subliniat, această nouă formă de apropiere financiară între jurnalişti şi companiile despre care scriu este îngrijorătoare”
    (dr. Mercola).Ca o scurtă informare: Keith Rupert Murdoch, născut pe 11 martie 1931, este un magnat australiano-american. Este preşedintele, CEO (chief executive officer) şi cel care a înfiinţat News Corporation, al doilea mare conglomerat media din lume. În 1953, Murdoch a devenit director executiv la News Limited, moştenită de la tatăl său. În anii ’50 şi ’60, a achiziţionat multe ziare în Australia şi Noua Zeelandă, înainte de a se extinde în Anglia în 1969, când a preluat News of the World şi The Sun. S-a mutat la New York în 1974 extinzându-se pe piaţa americană şi a devenit cetăţean SUA în 1985. În 1981 a cumpărat The Times. News Corporation pe care o deţinea a achiziţionat Twentieth Century Fox în 1985, Harper Collins în 1989 şi Wall Street Journal în 2007. A format BSkyB în 1990, iar în anii ’90 s-a extins în reţelele asiatice şi sud-americane de televiziune. În anul 2000 News Corporation deţinea 800 de companii în mai mult de 50 de ţări cu un venit net de 5 miliarde usd.
    Ce este foarte interesant este că această relaţie între industria farma şi mass-media arată ca o uniune de interese îndreptate împotriva pacientului care trebuie doar să consume medicamentele produse, fără să fie pus la curent asupra tuturor efectelor nocive pe care acestea le pot produce. Această uniune s-a realizat nu numai ca urmare a cumpărării spaţiului publicitar şi sau a jurnaliştilor, dar şi prin faptul că anumite persoane care au funcţii decizionale în diferite firme de mass-media, au poziţii înalte şi în anumite companii farmaceutice. Ce concubinaj mai bun credeaţi că s-ar fi putut realiza?
    Spre exemplu, fiul lui Rupert Murdoch, James Murdoch, este din 2009 membru al comitetului gigantului farmaceutic GlaxoSmithKline (GSK). Cu ce se ocupă James Murdoch în GSK? Nici mai mult nici mai puţin decât cu revizuirea „problemelor externe care pot avea potenţial un serios impact asupra afacerilor şi reputaţiei grupului” (dr. Mercola) – o poziţie pentru care el este foarte potrivit prin aparteneţa la „familia” mass-media. James Murdoch este de asemenea preşedintele şi CEO-ul (chief executive officer) la News Corporation Europe and Asia şi preşedintele BskyB. Dr. Mercola afirmă că „este evident beneficiul pe care fabricanţii de medicamente îl pot avea de pe urma faptului că un mogul al mass-mediei este pe statele lor de plată, ca şi în echipa de «sponsorizare» a conţinutului mass-mediei asupra politicii de sănătate. Este evident ce rol important are această «înrudire» – determină mass-media să menţină tăcerea asupra diferitelor aspecte spinoase. Mă gândesc că este bine să se arate în acest caz, că, atunci când va fi necesar să fie trase nişte sfori, acestea vor fi trase din greu.”
    V-aţi întrebat vreodată de ce rareori vedeţi un program TV care să prezinte un grafic cu neajunsurile/problemele cauzate de vaccinuri sau reacţiile adverse la diferite medicamente, chiar dacă acestea sunt foarte obişnuite în viaţa reală? Acum aveţi răspunsul.
    Când începi să tragi cu ochiul în spatele cortinei şi descoperi sursele de finanţare ale multor canale mass-media, devin clare cauzele cenzurii din presa principală privind adevărul despre industria farmaceutică. Aceasta se aplică chiar şi în ceea ce priveşte dovezile ştiinţifice referitoare la riscurile vaccinurilor sau ale anumitor medicamente, aşa cum vom vedea într-o secţiune ulterioară a acestei lucrări.
    Industria farmaceutică şi lobby-ul politic
    Astfel de uniuni profitabile s-au realizat nu numai între companii farmaceutice şi mass-media, ci şi între industria farmaceutică şi formaţiuni politice. Astfel:
    - Fostul preşedinte George Herbert Walker Bush a fost timp de un an membru în consiliul executiv al Eli Lilly
    - Fostul şef al finanţelor şi managementului din echipa lui George W. Bush, Mitch Daniels a fost vicepreşedinte al Eli Lilly
    - Sidney Taurel este în prezent CEO la Eli Lilly şi de asemenea consilier la Homeland Security Advisory Council, al lui George W. Bush
    - Henry Kissinger, mult timp membru al Consiliului pentru Relaţii Externe, a fost membru al comitetului director al firmei Merck.
    Probabil mai există şi alte uniuni de acest gen.
    În articolul menţionat, dr. Mercola ne informeză cum „într-o emisiune la CBS News, abilul lobby-st Jack Abramoff explica modul în care a influenţat congresul SUA timp de mulţi ani, şi cum acest tip de corupţie încă continuă. El a cheltuit un milion de dolari pe an pe bilete la concert şi la evenimente sportive, şi chiar a avut doi membri full-time din echipa sa care erau dedicaţi rezervării de bilete!
    Dacă vacanţele, avioanele particulare, cinele pompoase şi alte facilităţi nu au fost de ajuns pentru a influenţa congresul, grupul lui Abramoff va oferi membrilor Congresului o slujbă când vor părăsi Capitol Hill, cu un salariu dublu sau triplu. Aşa cum spunea Abramoff în emisiune, odată ce ei au acceptat oferta aceasta, asta era: «...noi îi avem... tot ceea ce vrem, ei vor face».
    Companiile farmaceutice, bineînţeles, sunt cel mai mare lobby-st politic, iar lobby-ul politic este unul din motivele pentru care companiile de medicamente controlează întreaga industrie a sănătăţii.
    Lobby-ştii, prin definiţie, «conduc activităţi cu scopul de a influenţa oficialii publici şi în special membrii corpului legislativ». Aceasta este Marea Afacere, făcând ceea ce ştiu mai bine: folosirea puterii şi a banilor pentru a controla procesul legislativ.
    Industria farmaceutică a cheltuit 1,5 miliarde de dolari pe lobby-ul în Congres în ultimul deceniu, şi în acest proces a manipulat implicarea guvernului în medicină şi, prin politica guvernamentală, a reîntărit dependenţa oamenilor de medici.”
    (dr. Mercola)
    Când observăm prezenţa aceluiaşi nume atât într-o companie farmaceutică cât şi în politică, nu ne mai miră faptul că acea companie, împreună cu toate produsele ei sunt promovate direct sau implicate în anumite proiecte de anvergură, la nivel naţional, aspecte care bineînţeles fac să sporească profiturile companiei respective.



    ----------------------------------------------

  7. #7
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default Industria farmaceutică (III). Muşamalizările sunt «o practică comună» pentru companii

    Medicamentul minune al GSK dovedit a fi foarte periculos Medicamentul minune Avandia contra diabetului fabricat de GlaxoSmithKline (GSK) a fost lăudat din plin în mass-media, cu toate că se constatase că acest medicament prezintă riscuri majore, ţinute ascunse mult timp şi sub multe lacăte de către cei de la GSK. Aşa cum s-a dovedit ulterior, GSK a petrecut 11 ani mușamalizând rezultatele studiilor clinice din care reieşea că Avandia prezintă riscuri importante pentru inimă, demonstrându-se încă o dată că pentru companiile farmaceutice rolul medicamentelor este de a aduce bani şi nu de a îmbunătăţi sănătatea oamenilor. Avandia a ajuns în topul listei medicamentelor cu efecte adverse letale în 2009, conform unei analize realizate de FDA – 1354 de morţi cauzate de Avandia doar în acel an. FDA a decis recent să restricţioneze accesul la acest medicament. În SUA, Avandia se poate administra acum doar la pacienţi care nu au posibilitatea de a ajunge la un control al glicemiei cu ajutorul altor medicamente şi decid împreună cu medicul curent să nu ia alt medicament din motive medicale. Europa a hotărât să interzică medicamentul datorită riscurilor mari pe care le comportă.” (dr. Mercola)
    Cum se introduc medicamentele pe piaţă
    Probabil vă întrebaţi cum anume se testează un medicament de către firma producătoare înainte de introducerea lui pe piaţă şi apoi cum anume se aprobă comercializarea lui, din moment ce unele medicamente, după ce apar pe piaţă, ajung să fie contestate ca urmare a efectelor secundare grave pe care le determină. John Virapen, fost manager general al companiei Eli Lilly din Suedia, descrie în cartea sa Efecte secundare: moartea modul în care se derulează aprobarea şi comercializarea unui medicament:
    Aprobarea unui medicament implică diverse etape autoconţinute.
    Criteriile importante sunt eficacitatea şi siguranţa ingredientului activ. Mai întâi, medicamentul este tesat în laborator. Dacă se dovedeşte promiţător, se testează pe animale. Are ingredientul activ efect asupra animalelor? Este eficient asupra organelor asupra cărora vrem să acţioneze? Modifică el comportamentul animalelor în modul dorit? Ce alte efecte are respectivul medicament? Şi, în final, iese la iveală un model privind funcţionarea, beneficiul şi daunele asupra animalului căruia i s-a administrat acest medicament? Ce prognoză derivă din aceasta în ceea ce priveşte folosirea medicamentului pentru fiinţele umane?

    Răspunsul la aceste întrebări poate fi aflat, în ultimă instanţă, doar prin testarea medicamentului pe om, în condiţii controlate, în clinici. Protocoalele pentru studiile clinice sunt scrise de companiile farmaceutice. Şi, cel mai important, dacă un protocol este întrerupt, rezultatele nu trebuie trimise la autorităţile de reglementare! Dar de ce seriile testelor se opresc? Pentru că apar dificultăţi: probabil prea mulţi pacienţi nu tolerează medicamentul – ei se sinucid sau, din cauza altor probleme de sănătate, nu mai vor să continue testul. Exact aceasta este informaţia de cea mai mare importanţă pentru autoritatea de reglementare şi pentru viitorii pacienţi, informaţie care dispare în cabinetul managerului farmaceutic!” (sublinierile au fost adăugate de autorul prezentului articol).

    Muşamalizările efectelor secundare în cazul benoxaprofenului
    În lucrarea amintită mai sus, John Virapen ne arată, printre alte aspecte, cum s-a reuşit până la urmă interzicerea şi scoaterea de pe piaţă de către autorităţile de reglementare a medicametului cu substanţa activă benoxaprofen produs de Eli Lilly, firma al cărei angajat era.
    Practica ascunderii pericolelor pe care le implică administrarea anumitor medicamente este posibilă deoarece este la alegerea fabricantului ce informaţii să trimită autorităților şi, în plus, există întotdeauna o marjă de abatere de la faptele reale. Scandalul (referitor la benoxaprofen – n.r.) a izbucnit pentru că acest lucru se făcea intenţionat, în ideea de a nu periclita vânzările produsului.
    Sănătatea pacientului nu e niciodată pe primul loc!
    Numai profitul contează, iar din cauza câtorva zeci de morţi şi a câtorva procese posibile pentru daune acesta este în pericol să scadă
    .”„Cronologia deceselor ascunse:
    Modelul de acoperire şi acceptare a deceselor în numele profiturilor era ușor de recunoscut.
    1980 – începutul poveştii: Eli Lilly aplică, pentru aprobarea comecializării, la FDA pentru ingredientul activ benoxaprofen (produs numit Opren, Oraflex şi Coxigon)
    1981 – rapoarte referitoare la problemele hepatice, care în unele cazuri au determinat decese, descoperite la pacienţii ce luau benoxaprofen, au ajuns la sediul Lilly de la filialele din UK
    1982 – benoxaprofen e aprobat în Germania. Se estimează că până în anul 1982 au fost primite de autorităţile germane din sănătate aproximativ 91 de rapoarte despre efectele secundare (dintre care unele severe) ale acestei substanţe. Se presupune că autorităţile britanice că au primit aproximativ 3500 de rapoarte, dintre care 61 erau cazuri fatale, din cauza deteriorării mai multor organe. Acestea nu au avut niciun fel de urmări. Mirajul benoxaprofenului continuă.
    Ianuarie 1982 – rapoarte despre 23 de decesedin cauza efectelor secundare şi 26 de rapoarte privind o serioasă insuficienţă hepatică, dintre care două s-au soldat cu moartea, au fost trimise de la sediul Lilly din UK la sediul din SUA. În acelaşi timp, FDA se pregăteşte să finalizeze aprobarea pentru comercializarea benoxaprofenului în SUA. Deoarece autorităţile nu primesc nicio informaţie independentă, ci doar ceea ce le furnizează compania farmaceutică, ele nu ştiu nimic despre decesele nepublicate din UK.
    Februarie 1982 – 27 de cazuri de insuficienţă hepatică şi 5 decese în UK. Tot nu transpare nimic. Angajaţii de la Eli Lilly se întâlnesc cu cei de la FDA pentru a discuta detalii legate de prospect. Problemele şi decesele cauzate de medicament bineînţeles nu sunt menţionate.
    7 aprilie 1982 – cu 12 zile înainte ca FDA să emită aprobarea pentru comercializare a benoxaprofenului în SUA, Lilly primeşte rapoarte din Danemarca despre cazuri de deces din cauza insuficienţei hepatice produse de substanţa activă. O lună mai târziu, FDA este informată despre aceasta, probabil de autorităţile daneze. Companiile farmaceutice sunt întotdeauna obligate să transmită astfel de informaţii, dar nu este reglementat clar când trebuie să transmită acest fel de informaţii, puţine dar vitale pentru pacienţi.Februarie – aprilie 1982 –un specialist de la Universitatea Queens din Belfast discută constatările sale referitoare la insuficienţa hepatică legată de benoxaprofen cu biroul Eli Lilly din Anglia. Constatările acestui cercetător sunt publicate de British Medical Journal. Două zile mai târziu, Lilly trimite informaţia la FDA, pentru a evita ca acest fapt să devină jenant.
    Mai 1982 – Lilly a început o campanie PR care a costat milioane de dolari. Aceasta a însemnat 6100 truse de presă, pe care FDA le-a catalogat mai târziu ca fiind „false şi înşelătoare”.
    Iunie 1982 – FDA începe să devină activă – cere la Eli Lilly rapoarte săptămânale asupra insuficienţei hepatice. Lilly i-a furnizat FDA doar un număr de cazuri deja publicate, pe care autorităţile de reglementare, publicul şi lumea deja le ştia. Acele cazuri despre care numai Lilly ştia au fost tăinuite în continuare.
    August 1982 – Departamentul de Justiţie al SUA a decis că cel puţin 27 de persoane fuseseră ucise de benoxaprofen, alte 200 de cazuri suferiseră deteriorări ale rinichilor şi ficatului. Toate doar în câteva luni. Pe 5 august 1982 benoxaprofen a fost retras definitiv de pe piaţa americană.
    August 1985 – admiterea vinovăţiei vine mult prea târziu, cu o decizie a tribunalului care ridiculizează victimele. Într-o instanţă de cameră din Indianapolis, Indiana, Eli Lilly admite, înainte de procesul propriu-zis, că a ascuns informaţiile autorităţilor competente, privind decesele legate de produsul ei – benoxaprofen. Amenzile au fost un mărunţiş – de exemplu 25000 de dolari pentru Eli Lilly şi 15000 de dolari pentru şeful corpului medical de cercetare. Făcând această mişcare şi admiţându-şi vinovăţia înainte de începerea procesului, procesul devine de fapt o formalitate. Amenzile mici (de acest fel) sunt pentru contravenţii, nu pentru crime
    !” (sublinierile au fost adăugate de autorul prezentului articol).
    Guvernul SUA ar fi putut să insiste pentru acuzaţii penale, dar au ales să nu o facă” – au spus Joyce şi Lesser în lucrarea publicată în august 1985 în New Scientist - Morţile Opren ţinute secret.
    Pentru a o face, ei ar fi trebuit să dovedească că Eli Lilly şi şeful corpului medical de cercetare au violat în mod voit legea. (Aşa cum s-a desfăşurat –n.r.), procesul e mai favorabil pentru pârât: deoarece acuzaţia nu poate fi pusă în judecată a doua oară, înregistrarea oficială nu va arăta niciodată că ei au violat legea intenţionat.
    Tribunalul stabileşte că muşamalizarea deceselor de la Eli Lilly există în practica standard din industrie, şi confirmă ceea ce J.V. povesteşte în cartea sa din propria experienţă.
    Aşadar, aveţi aici scris negru pe alb, în decizia oficială a tribunalului: muşamalizările sunt «o practică comună» pentru companiile farmaceutice. Sau, altfel spus... dacă ai omorât destui oameni, crima devine un nou standard moral.

    Acelaşi scandal care s-a petrecut cu benoxaprofen recidivează în 2004, la compania Merck cu Vioxx. Cu un an înainte de a fi retras de pe piaţă, Vioxx a generat un profit de 2,5 miliarde dolari” (John Virapen – Efecte secundare: moartea).

    Mitul „toleranţei” – o altă modalitate de muşamalizare a efectelor adverse nedorite şi de promovare a medicamentelor
    Noile medicamente sunt aprobate în câteva ţări, în acelaşi timp. Şi sunt lansate pe piaţă agresiv. Mii de oameni din lumea întreagă sunt afectaţi de efecte secundare neaşteptate”, după cum afirmă preşedintele Comisiei pentru Medicamente a Asociaţiei Medicale Germane, prof. Dr. Muller-Oerlinghausen.
    Reclamele celor mai multe medicamente cuprind cuvântul „toleranţă”, pentru a convinge oamenii să nu îşi facă probleme referitoare la capacitatea organismului de a accepta substanţa respectivă. Astfel, mitul toleranţei adoarme vigilenţa pacienţilor. Mai jos sunt exemple de marketing pentru agenţi anti-reumatici, exemple menţionate de John Virapen în lucrarea sa:
    Benoxaprofen – „toleranţă gastrointestinală excelentă”
    Indoprofen – „toleranţă superioară”
    Rofecoxib – „are protecţie gastrointestinală”
    Ketorolac – „loveşte durerea nu pacientul”
    Tometin – „e posibil doar un mic efect secundar”.

    Toate aceste medicamente au fost retrase de pe piaţă din cauza intoleranţei.Vă miră? Câte vieţi se pierd înainte ca un medicament să fie retras de pe piaţă? Unde se stabileşte limita? În general, riscurile unui medicament sunt depistate cu mult înainte. Cu toate acestea, nu a existat niciun fel de investigaţie sistematică a cauzelor acestor efecte secundare neaşteptate. În schimb, fabricanţii produselor farmaceutice au avut tendinţa să banalizeze efectele nedorite, uneori chiar intenţionat. Iar astfel de afirmaţii John Virapen le expune cu prudenţă în cartea sa.
    John Virapen, cunoscând din interiorul industriei farmaceutice tot ceea ce se poate face pentru introducerea pe piaţă a unui medicament, spune că pentru sănătatea pacienţilor ar fi mult mai bine dacă :
    - toate companiile farmaceutice ar fi obligate legal să publice toate efectele adverse serioase pe baza unui studiu finalizat
    - s-ar crea obligaţia juridică de a publica toate complicaţiile serioase observate pe baza unui studiu finalizat
    - s-ar defini clar graniţele între industria farmaceutică şi cercetătorii care să realizeze studii clinice şi să evalueze sistematic datele.

    Declaraţia de la Berlin asupra farmaco-vigilenţei cheamă la o înţelegere asupra tuturor datelor de siguranţă şi reglementare relevante asupra medicamentelor.
    (va urma)
    ----------------------------------------------

  8. #8
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default Black Projects si tehnologia energiei libere

    ----------------------------------------------

  9. #9
    Moderator Expert
    Join Date
    Jan 1970
    Location
    Above
    Posts
    9,206
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Charlie Skelton, de la The Guardian, a aflat ca membrii Bilderberg se vor intruni la luxosul Hotel Grove, langa Watford, la 20 de mile departare de Londra, scrie enational.ro.
    Intreaga zona din jurul Hotelului Grove este „rezervata” de catre politia din Hertfordshire pentru „exercitii de securitate”, intre 6-9 iunie. Desigur, „exercitiile” au ca scop asigurarea unui spatiu ferit de indiscretii si de tentative teroriste. Dar „cazul Boston” a demonstrat ca o armata de politisti, trupe speciale si alti agenti paramilitari nu pot impiedica o tragedie. De aceea, elita lumii are „emotii” la intrunirea de anul acesta. Uimitor, presedintele de onoare al Curtii Supreme a Italiei, Ferdinando Imposimato, a acuzat recent grupul Bilderberg ca este in spatele atacurilor teroriste din Europa, ca parte a „Operatiunii Gladio” (operatiuni NATO sub steag fals).
    Asa cum avea sa recunoasca, in 2010, fostul secretar NATO, Willy Claes, grupul Bilderberg reuneste in jur de 120 dintre cele mai influente persoane de pe pamant, din NATO, UE, FMI, Banca Mondiala, Banca Centrala Europeana, sefi de guverne, sefi de partide, plus elita bancara, „insarcinate sa implementeze deciziile din domeniul afacerilor externe si al economiei globale luate in timpul adunarii”.

    Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/membrii-mi...#ixzz2TxD9D8u4
    Follow us: @realitatea on Twitter

  10. #10
    Moderator Expert
    Join Date
    Jan 1970
    Location
    Above
    Posts
    9,206
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Bilderberg meeting
    Hertfordshire, England
    6-9 June 2013


    Here is the official list of attendees for the upcoming Bilderberg meeting at The Grove in Watford, England, as well as the agenda.

    Hertfordshire, England 6-9 June 2013

    Current list of Participants
    Status 3 June 2013
    Chairman
    FRA Castries, Henri de Chairman and CEO, AXA Group
    DEU Achleitner, Paul M. Chairman of the Supervisory Board, Deutsche Bank AG
    DEU Ackermann, Josef Chairman of the Board, Zurich Insurance Group Ltd
    GBR Agius, Marcus Former Chairman, Barclays plc
    GBR Alexander, Helen Chairman, UBM plc
    USA Altman, Roger C. Executive Chairman, Evercore Partners
    FIN Apunen, Matti Director, Finnish Business and Policy Forum EVA
    USA Athey, Susan Professor of Economics, Stanford Graduate School of Business
    TUR Aydıntaşbaş, Aslı Columnist, Milliyet Newspaper
    TUR Babacan, Ali Deputy Prime Minister for Economic and Financial Affairs
    GBR Balls, Edward M. Shadow Chancellor of the Exchequer
    PRT Balsemăo, Francisco Pinto Chairman and CEO, IMPRESA
    FRA Barré, Nicolas Managing Editor, Les Echos
    INT Barroso, José M. Durăo President, European Commission
    FRA Baverez, Nicolas Partner, Gibson, Dunn & Crutcher LLP
    FRA Bavinchove, Olivier de Commander, Eurocorps
    GBR Bell, John Regius Professor of Medicine, University of Oxford
    ITA Bernabč, Franco Chairman and CEO, Telecom Italia S.p.A.
    USA Bezos, Jeff Founder and CEO, Amazon.com
    SWE Bildt, Carl Minister for Foreign Affairs
    SWE Borg, Anders Minister for Finance
    NLD Boxmeer, Jean François van Chairman of the Executive Board and CEO, Heineken N.V.
    NOR Brandtzćg, Svein Richard President and CEO, Norsk Hydro ASA
    AUT Bronner, Oscar Publisher, Der Standard Medienwelt
    GBR Carrington, Peter Former Honorary Chairman, Bilderberg Meetings
    ESP Cebrián, Juan Luis Executive Chairman, Grupo PRISA
    CAN Clark, W. Edmund President and CEO, TD Bank Group
    GBR Clarke, Kenneth Member of Parliament
    DNK Corydon, Bjarne Minister of Finance
    GBR Cowper-Coles, Sherard Business Development Director, International, BAE Systems plc
    ITA Cucchiani, Enrico Tommaso CEO, Intesa Sanpaolo SpA
    BEL Davignon, Etienne Minister of State; Former Chairman, Bilderberg Meetings
    GBR Davis, Ian Senior Partner Emeritus, McKinsey & Company
    NLD Dijkgraaf, Robbert H. Director and Leon Levy Professor, Institute for Advanced Study
    TUR Dinçer, Haluk President, Retail and Insurance Group, Sabancı Holding A.S.
    GBR Dudley, Robert Group Chief Executive, BP plc
    USA Eberstadt, Nicholas N. Henry Wendt Chair in Political Economy, American Enterprise Institute
    NOR Eide, Espen Barth Minister of Foreign Affairs
    SWE Ekholm, Börje President and CEO, Investor AB
    DEU Enders, Thomas CEO, EADS
    USA Evans, J. Michael Vice Chairman, Goldman Sachs & Co.
    DNK Federspiel, Ulrik Executive Vice President, Haldor Topsře A/S
    USA Feldstein, Martin S. Professor of Economics, Harvard University; President Emeritus, NBER
    FRA Fillon, François Former Prime Minister
    USA Fishman, Mark C. President, Novartis Institutes for BioMedical Research
    GBR Flint, Douglas J. Group Chairman, HSBC Holdings plc
    IRL Gallagher, Paul Senior Counsel
    USA Geithner, Timothy F. Former Secretary of the Treasury
    USA Gfoeller, Michael Political Consultant
    USA Graham, Donald E. Chairman and CEO, The Washington Post Company
    DEU Grillo, Ulrich CEO, Grillo-Werke AG
    ITA Gruber, Lilli Journalist – Anchorwoman, La 7 TV
    ESP Guindos, Luis de Minister of Economy and Competitiveness
    GBR Gulliver, Stuart Group Chief Executive, HSBC Holdings plc
    CHE Gutzwiller, Felix Member of the Swiss Council of States
    NLD Halberstadt, Victor Professor of Economics, Leiden University; Former Honorary Secretary General of Bilderberg Meetings
    FIN Heinonen, Olli Senior Fellow, Belfer Center for Science and International Affairs, Harvard Kennedy School of Government
    GBR Henry, Simon CFO, Royal Dutch Shell plc
    FRA Hermelin, Paul Chairman and CEO, Capgemini Group
    ESP Isla, Pablo Chairman and CEO, Inditex Group
    USA Jacobs, Kenneth M. Chairman and CEO, Lazard
    USA Johnson, James A. Chairman, Johnson Capital Partners
    CHE Jordan, Thomas J. Chairman of the Governing Board, Swiss National Bank
    USA Jordan, Jr., Vernon E. Managing Director, Lazard Freres & Co. LLC
    USA Kaplan, Robert D. Chief Geopolitical Analyst, Stratfor
    USA Karp, Alex Founder and CEO, Palantir Technologies
    GBR Kerr, John Independent Member, House of Lords
    USA Kissinger, Henry A. Chairman, Kissinger Associates, Inc.
    USA Kleinfeld, Klaus Chairman and CEO, Alcoa
    NLD Knot, Klaas H.W. President, De Nederlandsche Bank
    TUR Koç, Mustafa V. Chairman, Koç Holding A.S.
    DEU Koch, Roland CEO, Bilfinger SE
    USA Kravis, Henry R. Co-Chairman and Co-CEO, Kohlberg Kravis Roberts & Co.
    USA Kravis, Marie-Josée Senior Fellow and Vice Chair, Hudson Institute
    CHE Kudelski, André Chairman and CEO, Kudelski Group
    GRC Kyriacopoulos, Ulysses Chairman, S&B Industrial Minerals S.A.
    INT Lagarde, Christine Managing Director, International Monetary Fund
    DEU Lauk, Kurt J. Chairman of the Economic Council to the CDU, Berlin
    USA Lessig, Lawrence Roy L. Furman Professor of Law and Leadership, Harvard Law School; Director, Edmond J. Safra Center for Ethics, Harvard University
    BEL Leysen, Thomas Chairman of the Board of Directors, KBC Group
    DEU Lindner, Christian Party Leader, Free Democratic Party (FDP NRW)
    SWE Löfven, Stefan Party Leader, Social Democratic Party (SAP)
    DEU Löscher, Peter President and CEO, Siemens AG
    GBR Mandelson, Peter Chairman, Global Counsel; Chairman, Lazard International
    USA Mathews, Jessica T. President, Carnegie Endowment for International Peace
    CAN McKenna, Frank Chair, Brookfield Asset Management
    GBR Micklethwait, John Editor-in-Chief, The Economist
    FRA Montbrial, Thierry de President, French Institute for International Relations
    ITA Monti, Mario Former Prime Minister
    USA Mundie, Craig J. Senior Advisor to the CEO, Microsoft Corporation
    ITA Nagel, Alberto CEO, Mediobanca
    NLD Netherlands, H.R.H. Princess Beatrix of The
    USA Ng, Andrew Y. Co-Founder, Coursera
    FIN Ollila, Jorma Chairman, Royal Dutch Shell, plc
    GBR Omand, David Visiting Professor, King’s College London
    GBR Osborne, George Chancellor of the Exchequer
    USA Ottolenghi, Emanuele Senior Fellow, Foundation for Defense of Democracies
    TUR Özel, Soli Senior Lecturer, Kadir Has University; Columnist, Habertürk Newspaper
    GRC Papahelas, Alexis Executive Editor, Kathimerini Newspaper
    TUR Pavey, Şafak Member of Parliament (CHP)
    FRA Pécresse, Valérie Member of Parliament (UMP)
    USA Perle, Richard N. Resident Fellow, American Enterprise Institute
    USA Petraeus, David H. General, U.S. Army (Retired)
    PRT Portas, Paulo Minister of State and Foreign Affairs
    CAN Prichard, J. Robert S. Chair, Torys LLP
    INT Reding, Viviane Vice President and Commissioner for Justice, Fundamental Rights and Citizenship, European Commission
    CAN Reisman, Heather M. CEO, Indigo Books & Music Inc.
    FRA Rey, Hélčne Professor of Economics, London Business School
    GBR Robertson, Simon Partner, Robertson Robey Associates LLP; Deputy Chairman, HSBC Holdings
    ITA Rocca, Gianfelice Chairman,Techint Group
    POL Rostowski, Jacek Minister of Finance and Deputy Prime Minister
    USA Rubin, Robert E. Co-Chairman, Council on Foreign Relations; Former Secretary of the Treasury
    NLD Rutte, Mark Prime Minister
    AUT Schieder, Andreas State Secretary of Finance
    USA Schmidt, Eric E. Executive Chairman, Google Inc.
    AUT Scholten, Rudolf Member of the Board of Executive Directors, Oesterreichische Kontrollbank AG
    PRT Seguro, António José Secretary General, Socialist Party
    FRA Senard, Jean-Dominique CEO, Michelin Group
    NOR Skogen Lund, Kristin Director General, Confederation of Norwegian Enterprise
    USA Slaughter, Anne-Marie Bert G. Kerstetter ’66 University Professor of Politics and International Affairs, Princeton University
    IRL Sutherland, Peter D. Chairman, Goldman Sachs International
    GBR Taylor, Martin Former Chairman, Syngenta AG
    INT Thiam, Tidjane Group CEO, Prudential plc
    USA Thiel, Peter A. President, Thiel Capital
    USA Thompson, Craig B. President and CEO, Memorial Sloan-Kettering Cancer Center
    DNK Topsře, Jakob Haldor Partner, AMBROX Capital A/S
    FIN Urpilainen, Jutta Minister of Finance
    CHE Vasella, Daniel L. Honorary Chairman, Novartis AG
    GBR Voser, Peter R. CEO, Royal Dutch Shell plc
    CAN Wall, Brad Premier of Saskatchewan
    SWE Wallenberg, Jacob Chairman, Investor AB
    USA Warsh, Kevin Distinguished Visiting Fellow, The Hoover Institution, Stanford University
    CAN Weston, Galen G. Executive Chairman, Loblaw Companies Limited
    GBR Williams of Crosby, Shirley Member, House of Lords
    GBR Wolf, Martin H. Chief Economics Commentator, The Financial Times
    USA Wolfensohn, James D. Chairman and CEO, Wolfensohn and Company
    GBR Wright, David Vice Chairman, Barclays plc
    INT Zoellick, Robert B. Distinguished Visiting Fellow, Peterson Institute for International Economics
    AUT Austria INT International
    BEL Belgium IRL Ireland
    CAN Canada ITA Italy
    CHE Switzerland NLD Netherlands
    DEU Germany NOR Norway
    DNK Denmark POL Poland
    ESP Spain PRT Portugal
    FIN Finland SWE Sweden
    FRA France TUR Turkey
    GBR Great Britain USA United States of America
    GRC Greece

    Bilderberg Agenda
    The 61st Bilderberg meeting is set to take place from 6 until 9 June 2013 in Hertfordshire, UK. A total of around 140 participants from 21 European and North American countries have confirmed their attendance. As ever, a diverse group of political leaders and experts from industry, finance, academia and the media have been invited. The list of participants is available on www.bilderbergmeetings.org
    The key topics for discussion this year include:
    • Can the US and Europe grow faster and create jobs?
    • Jobs, entitlement and debt
    • How big data is changing almost everything
    • Nationalism and populism
    • US foreign policy
    • Africa’s challenges
    • Cyber warfare and the proliferation of asymmetric threats
    • Major trends in medical research
    • Online education: promise and impacts
    • Politics of the European Union
    • Developments in the Middle East
    • Current affairs
    Founded in 1954, Bilderberg is an annual conference designed to foster dialogue between Europe and North America.
    Every year, between 120-150 political leaders and experts from industry, finance, academia and the media are invited to take part in the conference. About two thirds of the participants come from Europe and the rest from North America; one third from politics and government and the rest from other fields.
    The conference has always been a forum for informal, off-the-record discussions about megatrends and the major issues facing the world. Thanks to the private nature of the conference, the participants are not bound by the conventions of office or by pre-agreed positions. As such, they can take time to listen, reflect and gather insights.
    There is no detailed agenda, no resolutions are proposed, no votes are taken, and no policy statements are issued.

  11. #11
    JE SUIS GRAS Expert
    Join Date
    Jul 2007
    Posts
    5,989
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Mai e valabila oferta?
    Nu-mi plac oamenii, sunt fiinte rele si fara caracter.

  12. #12
    Member Mentor
    Join Date
    Aug 2007
    Location
    Hatzfeld
    Posts
    753
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Quote Originally Posted by laur21 View Post
    Noua Ordine Mondială ... este că o elită mondială ocultă ar conspira cu țelul constituirii în final a unui guvern mondial, care ar înlocui rapid guvernările statelor naționale suverane ...
    sunt perfect de acord, un motiv ar fi, miile de politicieni de pe planeta, care au ca unic obiectiv, salariul exagerat, v-or disparea !

  13. #13
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Nu vor disparea karbit
    Pentru ca acest guvern mondial functioneaza de ceva timp,uite exemplu SUA,UE.....
    Acesti politicieni vor continua sa existe pentru ca sunt marionete si elita mondiala se bazeaza pe aceste marionete....

    Păstorii fără oi nu mai sunt .....păstori
    ----------------------------------------------

  14. #14
    Moderator Expert
    Join Date
    Jan 1970
    Location
    Above
    Posts
    9,206
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Cattles not sheeps!


  15. #15
    Moderator Expert
    Join Date
    Jan 1970
    Location
    Above
    Posts
    9,206
    Posts Thanks / Likes

    Default



    Si BBC-ul " illuminat " va face un material peiorativ incercand sa-l discrediteze pe Alex Jones.
    ( probabil cei din echipa BBC i-au soptit ca au primit comanda sa-l prezinte ca pe un nebun )

    Nu exista nici o trilaterala, nici o elita, prostii!

    Tot dormiti, robot-zeilor?

    Last edited by 007/Ro; 6th June 2013 at 11:32.

 

 

Thread Information

Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

Tags for this Thread

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •  
Back to Top