La fel cum anumite regiuni ale planetei noastre au parte un anotimp al musonului (sau al tornadelor), şi planeta Saturn are parte de un anotimp furtunos.


Cu ocazia fiecărui an saturnian echivalentul a aproximativ 30 de ani pămnteni o fortună gigantică traversează emisfera nordică a planetei Saturn, uneori nconjurnd planeta la fel ca o curea. Aceste furtuni durează cteva zeci de zile, fiind observate de oameni ncă din 1876.
Cea de-a şasea furtună saturniană a sosit mai devreme dect s-au aşteptat cercetătorii, debutnd la finalul anului 2010, la doar 20 de ani de la precedenta furtună. Pentru astronomi, furtuna a venit la momentul potrivit, pentru că sonda Cassini se afla staţionată chiar n zona planetei cu inele. Graţie poziţie excepţionale a navetei Cassini, oamenii au putut fi martori la acest spectacol extraordinar.
Un nou studiu care sintetizează observaţiile realizate de Cassini oferă dovezi suplimentare ce atestă că a fost vorba despre o furtună ieşită din comun. Fenomenul s-a extins pnă n 2011, durnd mai bine de 200 de zile şi intrnd n istorie drept cea mai lungă furtună observată vreodată pe Saturn. Vrtejul creat de această furtună este unul fără precedent, fiind suficient de mare pentru a cuprinde planeta Pămnt. Vrtejul-record a durat pnă cnd furtuna a ocolit ntreaga planetă şi s-a ciocnit cu el.
Cassini a nregistrat furtuna n detaliu, folosind att camerele ct şi instrumentul Radio and Plasma Wave Science, care detecta pulsurile electrostatice generate de fulgerele din nori. Kunio Sayanagi, profesor de ştiinţe ale planetelor la Universitatea Hampton, a descris aceste observaţii alături de colegii săi ntr-o nouă cercetare ce va fi publicată n jurnalul ştiinţific Icarus.
n raportul publicat de Sayanagi şi colegii săi se arată că furtuna supranumită şi Great White Spot a nceput pe 5 decembrie 2010 şi a durat pnă pe 20 iunie 2011, deşi punctul final este oarecum ambiguu. Cercetătorii relatează că furtuna a depăşit n durată marea furtună saturniană din 1903, care a durat 150 de zile.

Great White Spot s-a extins repede pe Saturn, formnd n cele din urmă o bandă care a ncercuit planeta la 33 de grade latitudine nord. n partea din faţă a furtunii se găsea un element luminos şi care se deplasa rapid, care strălucea ca rezultat al descărcărilor electrice, supranumit capul furtunii. Acesta era urmat de un vrtej ciclonic uriaş, urmat ulterior de o coadă de nori turbulenţi. Pnă n luna ianuarie, vrtejul ajunsese să aibă o lăţime de 12.000 de kilometri, o distanţă similară diametrului Pămntului. Acesta este cel mai mare vrtej nregistrat vreodată n troposfera planetei Saturn, notează autorii, deşi un vrtej detectat mai recent n stratosfera saturniană (un strat superior al atmosferei) măsura 50.000 de kilometri.

Cele două vrtejuri ar fi putut fi rezultatul aceleiaşi furtuni, spune Sayanagi, cel mai probabil ca rezultat al unui eructaţii planetare o masă caldă care s-a ridicat din adncuri şi care s-a nconjurat singură n stratul atmosferic. Se pare că vrtejul s-a separat vertical n două componente, vrtejul troposferic care se putea vedea cu ochiul liber şi un vrtej stratosferic detectabil cu radiaţii infraroşii, a mai spus Sayanagi.
n iunie 2011, capul furtunii reuşise să nconjoare o dată planeta, ajungnd napoi la vrtejul troposferic şi ciocnindu-se de el, ncheind astfel furtuna. Fulgerele au devenit intermitente, iar norii luminoşi au dispărut. Pe baza datelor obţinute de la furtunile din trecut, cercetătorii au ajuns la concluzia că efectele furtunii Great White Spot vor continua să se resimtă n atmosfera planetei Saturn pentru ani buni, dacă nu chiar pentru un deceniu.
Sursa: Scientific American