Register

Welcome to the RDI-Board Community.

If this is your first visit, be sure to check out the FAQ by clicking the link above. You may have to register before you can post: click the register link above to proceed.


Donate Now Goal amount for this month: 100 EUR, Received: 0 EUR (0%)
Donate to support this site...

Results 1 to 14 of 14

Thread: Astronomie

  1. #1
    Gold Member Expert
    Join Date
    Apr 2010
    Posts
    3,477
    Posts Thanks / Likes

    Default Astronomie

    Astronomia, (din limba greacă, άστρον astron: stea, νόμος nomos: lege[1]) este știința care studiază legile ce guvernează cosmosul, adică corpurile cerești și evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestră cum ar fi stelele, planetele, cometele, galaxiile sau radiațiile cosmice de fond. La fel, studiază forma și formarea universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi.

    Astronomia este una dintre cele mai vechi științe datând încă din perioada Greciei Antice. În secolul al VII-lea în Anglia astronomii se foloseau de poziția stelelor în navigație (vezi istoria astronomiei).
    În perioada contemporană, aproape toți astronomii au cunoștințe solide de fizică iar rezultatele observațiilor sunt puse în context astrofizic, astfel încât astronomia și astrofizica au dobândit definiții foarte apropiate.
    Astronomia nu trebuie confundată cu astrologia, o pseudoștiință care încearcă să prezică destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cerești.
    În Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte astrometrie, calculând pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler și Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mișcarea corpurilor din sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai ușor de înțeles natura fizică a acestor obiecte cerești.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Astronomie
    Last edited by laur69; 11th December 2012 at 20:39.
    Ip-ul si Providerul tau:


    -=Sambata - 9 - Februarie - 2013=-

  2. #2
    Moderator Expert
    Join Date
    Jan 1970
    Location
    Above
    Posts
    9,206
    Posts Thanks / Likes

    Default Galileo Galilei

    Galileo Galilei



    Galileo Galilei (1564-1642)
    a fost un mare fizician, matematician și astronom italian.
    Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele științei”, și „părintele științei moderne”.
    El a inventat ceasul cu pendul după ce a văzut o lampă legănându-se în catredrala din Pisa în 1583, și a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor.
    Lucrările teoretice și experimentale lui Galileo în ce privește mișcarea corpurilor, împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes, au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton.
    Prin telescopul constuit de el, Galileo a observat fazele planetei Venus și a descoperit cei mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene). Acestea au fost primele dovezi ale teoriei heliocentrice conform căreia Pământul se învârte în jurul Soarelui.
    Galileo a susținut ideea sistemului heliocentric, declarată erezie de catre biserica catolica în 1616.
    Mai târziu, fiind amenințat cu tortura, Galileo a trebuit să nege faptul că Pământul se rotește în jurul Soarelui.
    Se spune ca el a murmurat totusi “e pur si muove”
    Acesta a descris observatiile sale astronomice în cartea Mesagerul înstelat (Sidereus Nuncius), publicată în 1610.

    Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.”Stephen Hawking

    Numită după astronomul Galileo Galilei, sonda Galileo a fost lansată la 18 octombrie 1989 de către naveta spațială Atlantis în cadrul misiunii STS-34. Galileo a ajuns lângă planeta Jupiter, la 7 decembrie 1995, cu ajutorul asistenței gravitaționale oferită de gravitația planetelor Venus și Pământ, devenind prima navă spațială terestră pe orbită în jurul lui Jupiter. Sonda Galileo a trimis foarte multe imagini de-a lungul celor 14 ani de viata.
    Sursa: Wikipedia

  3. #3
    Moderator Expert
    Join Date
    Jan 1970
    Location
    Above
    Posts
    9,206
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Manuale de astronomie romanesti de-a lungul timpului.

    Din pacate in Romannia nu se mai studiaza in scoala astronomia.
    In schimb dupa '89 se studiaza religia incepand din clasele mici.
    Excelenta manipularea bisericii inca din frageda pruncie!



    http://www.math.uaic.ro/~cgales/astronomie/curs-1.pdf

    ***




    Nu invatati mecanic!
    Ganditi!

  4. #4
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Voi posta posta niste sfaturi utile pentru incepatori de pe un link primit de la colegul nostru @MrMxyzptlk


    Pentru un amator la început de drum este foarte important să pună întrebarea: de ce vreau un telescop, la cel o să-l folosesc? Telescopul este o unealtă, ca un calculator sau un mixer. Când folosim o unealtă trebuie să avem o idee la ce o să folosim. Rolul unui telescop este de a aduna fotoni din surse palide, și de a o focusa (aduna) într-o imagine îndeajuns de luminoasă încât să o putem vedea. Deoarece există foarte multe tipuri de obiecte în univers, nu există un telescop universal, care să se comporte ideal la toate obiectele posibile.
    De exemplu, planetele sunt vizibile mai bine în telescoape de tip refractor, unde distanțele focale sunt mai lungi, grosismentul este mai mare și optica permite măriri mai mari. Galaxiile și nebuloasele de obicei sunt împrăștiate pe suprafețe mai mari, sunt mai palide, și avem nevoie de apertură cât mai mare ca să adunăm îndeajuns de multă lumină încât să le putem vizualiza în obiectiv. Deoarece lentilele cu apertură mare sunt costisitoare, telescoapele cu apertură mare de obicei folosesc oglinzi (reflectoare, Newton-iene).
    Planetele sunt puternic luminate față de o nebuloasă, astfel nu avem nevoie de un diametru mare pentru a colecta îndeajuns de mulți fotoni pentru observarea lor. În cazul planetelor suntem mai interesanți de vizualizarea detaliilor, ca benzile planetei Jupiter, zonele polare a planetei Marte sau a detaliile inelelor planetei Saturn. Pentru acest lucru avem nevoie de o calitate a opticii bună și o montură solidă. Refractoarele sunt folosite de obicei pentru observații planetare, deși cu acestea putem urmări și unele obiecte Deep Sky.
    Pe de altă parte, galaxiile, clusterele stelare și nebuloasele sunt răspândite pe suprafețe mari, și de foarte multe ori sunt foarte palide, neclare, întunecate. Pentru a putea observa în condiții bune aceste obiecte avem nevoie să adunăm cât mai multă lumină, avem nevoie de o găleată pentru adunarea luminii (apertură mare). Pentru aceste obiecte sunt mai ideale reflectoarele cu diametru mare, în cazul cărora puterea de mărire este mai mică, deoarece ne interesează să acoperim o parte a cerului cât mai mare pentru a crea imaginea. Aceste tipuri de telescoape de obicei sunt mai scurte decât refractoarele, deoarece focusează imaginea pe o distanță mai scurtă.
    Din cauza varietății obiectelor pe cerul de noapte foarte mulți astronomi amatori dețin mai multe tipuri de telescoape, fiecare fiind folosit pentru o categorie anume de observații/activități, fiecare cu proprietăți forte și slăbiciuni.
    Dacă vreți să vedeți planeta Jupiter, folosiți un refractor pentru a vedea mai mult detalii, când vreți să urmăriți nebuloasa Orion, un reflector pentru a colecta mai multă lumină.


    Când cumpărați primul telescop trebuie să decideți ce este ceea ce vreți să observați cel mai des, cât de interesați sunteți în astronomie? Trebuie să luați în considerarea la achiziția unui telescop și ce fel de persoană sunteți:
    - Sunteți interesați de cer într-un mod ocazional sau ați fost infestat de virusul numit astronomie?
    - Cât sunteți de familiar cu cerul de noapte și obiectele aflate pe acesta? Aveți nevoie de ajutor pentru a naviga pe cer sau știți în mare parte unde găsiți diferitele obiecte? Aveți nevoie ca telescopul să găsească planetele, galaxiile, nebuloasele în locul dvs.?
    - Sunteți leneși? De multe ori un telescop greu de montat o să vă ia cheful de a vă deplasa la o sesiune de observații. Dacă nu ar exista telescoape ușor de asamblat, mulți nu ar ieșii atât de des.


    Prima recomandare la cumpărarea unui telescop este să nu vă grăbiți. Să nu vă grăbiți ca să nu cumpărați un telescop neadecvat. Dacă sunteți nerăbdători, mergeți afară și căutați obiectele cu ochiul liber. Găsiți planeta Jupiter, nebuloasa Orion, Pleiadele sau galaxia Andromeda. Este important să decideți ce vreți să observați cu adevărat. Sunt foarte multe persoane care au cumpărat un telescop scump și telescopul stă în garaj …


    Trebuie să vă gândiți la un răspuns la următoarele întrebări:
    - Sunteți mai interesați în planete sau obiecte Deep Sky, cum ar fi galaxiile?
    - Sunteți buni în lucruri tehnice și calculatoare? Dacă da, atunci este recomandat un telescop controlat prin computer, dacă nu, orientați-vă către o montură simplă.
    - Sunteți impacienți? Observațiile printr-un telescop necesită acomodare și răbdare, mai ales când sunteți la început de drum. Cerul de noapte este o lume fascinantă, însă aveți nevoie de multă răbdare pentru a învăța cerul și comportamentul cerului de noapte.
    - Care sunt scopul observațiilor? Sunteți interesați să vedeți lucruri „cool” sau vreți să învățați cerul de noapte și să controlați un telescop? În cazul primei opțiuni aveți posibilitatea de a le vedea pe paginile Nasa sau într-un program stelarium. Niciodată ceea ce veți observa printr-un telescop nu va fi la fel de spectaculos ca în aceste imagini. Motivul cumpărării unui telescop trebuie să fie faptul că vreți să vă conectați personal cu universul!


    Ce trebuie să știți înainte de a cumpăra primul telescop?
    Primul telescop cumpărat va trebui să fie un telescop pe care îl veți folosi cel mai mult, cu care veți avea o legătură specială, care să vă ofere experiențe pe care o să vreți să le dați mai departe. Nu trebui să aveți o imagine nerealistă asupra capabilității unui telescop. Un telescop pentru un amator nu o să producă niciodată imaginile pe care le vedeți pe paginile Nasa, fotografii de cele mai multe ori făcute cu sonde spațiale sau telescopul Hubble.
    Telescoapele care sunt ușor de montat vor fi folosite cel mai des, cele mai multe persoane vor un telescop ușor de montat, cu care să se deplaseze unde vor, să scoată capacul, introducă ocularul și acesta să fie gata pentru observații.
    Înainte de a vă grăbi în cumpărarea un telescop pe care abia îl veți folosi, considerați următoarele:
    - Telescoapele sunt grele, în special cele mari de tip Schimdt-Cassegrain. Un Schimdt-Cassegrain de 10” poate cântări chiar și 32 de kg.
    - Telescopul cel mai ușor de montat va fi cel mai des folosit. De foarte multe ori amatorii care au mai multe telescoape, îl vor folosi pe cel ușor de montat, iar telescoapele grele, greu de montat vor fi folosite rar.
    - Nu veți vedea niciodată obiectele atât de spectaculoase precum le vedeți în paginile NASA sau calendare. Aceste fotografii au fost efectuate cu echipament special de câteva milioane de dolari, de o echipă de oameni de știință care au ca job efectuarea acestor fotografii. Cu câteva excepții, ca planetele sau nebuloasa Orion tot ceea ce o să vedeți este o pată de lumină chiar și cu cele mai puternice telescoape pentru amatori.
    - Dacă nu ați folosit niciodată un telescop, mai întâi concentrați-vă către planete/Luna. Sunt foarte frumoase și niciodată nu vor eșua în a ne uimi. La evenimentele destinate publicului larg întotdeauna când cineva vede de exemplu pentru prima dată planeta Saturn strigă “Wow, incredibil” și oamenii sunt capabili să se uită minute în șir la ea. Planetele sunt întotdeauna fascinante de urmărit.
    - Uitați de puterea de mărire. Este un mit că mărirea mare oferă o imagine mai bună. Pentru a folosi grosismente mari aveți nevoie de o montură ultra stabilă (scumpă), și obiectele sunt greu de găsit. Imaginați-vă că vă uitați la cer printr-un pai de băut, și încercați să găsiți o stea, este aproape imposibil fără o experiență semnificativă sau o montură computerizată. În afară de acestea aveți nevoie și de o atmosferă foarte stabilă ca să vedeți îndeajuns de multe detalii. Însă foarte multe obiecte interesante, ca galaxiile, nebuloasele și clusterele stelare din catalogul Messier se văd bine la grosismente mici.
    - Fotografierea astro este un proces greu și consumă timp mult. Foarte multe persoane la început de drum vor să facă fotografii despre ce văd în ocular. Deși este de înțeles, trebuie știut și faptul că fotografierea astro este foarte grea. Să faceți imagini prin telescop înseamnă de multe ori să petreceți noaptea sub cerul liber, înseamnă a pișca setările de focusare, folosirea laptopului și software-lor specializate, stabilind timpi de expunere, și o sumedenie de alte lucruri printre care și un echipament extraordinar de stabil și scump pentru ghidaj. Înainte să vă apucați de astrofotografie trebuie să învățați cerul de noapte, să fiți familiar cu comportamentul obiectelor. Mulți începători se uită la unele stele și spun că nu sunt mărite. Stelele sunt obiecte atât de îndepărtate încât și la un grosisment de 300x tot vor apărea ca un punct. Vorbim despre distanțe incredibile, cea mai apropiată stea de pământ (în afară de Soare) de 265.000 ori cât distanța Pământ-Soare (unitate astronomică, AU). Singurul efect de mărire la stele va fi în cazul stelelor duble, unde distanța între ele va fi puțin mărită, și le vom putea separa.
    - Gândiți-vă pentru ce vreți să cumpărați telescopul! Este cel mai important lucru de luat în considerare, cum am mai menționat mai sus.


    Când suntem la început de drum cel mai important lucru este acela că cea mai simplă soluție este cea mai bună. După ce căpătați experiență și veți cunoaște cerul, vă puteți aventura în alte detalii al acestui hobby extraordinar, însă cel mai important lucru este să vă decideți de unde vreți să porniți.
    La telescoape asemanatoare ca apertura este important să mai cunoașteți și construcția acestora. La aperturi similare diferite tipuri de construcții vor da diferite rezultate.


    Putem vorbi despre trei tipuri de telescoape:


    1. Telescoapele refractoare (Lunete)
    Sunt telescoapele cele mai răspândite, sunt de obicei lungi, în formă de tub, unde lumina merge într-o direcție dreaptă de la intrare până la ocular.
    Avantajele:
    - Ușor de folosit din cauza design-ului simplu.
    - Bun pentru observații terestre în distanță
    - Unelte excelente pentru observații planetare, Lunare și stele duble, mai ales la aperturi mari
    - Construcția închisă protejează lentilele și curenții de aer care pot fi deranjante
    - Sunt rigide, au nevoie de mentenanță minimală.
    Dezavantaje:
    - În generale au aperturi mici, între 3-5”
    - Nu sunt adecvate pentru observarea galaxiilor mai mici, și nebuloaselor mici și mai palide
    - Sunt mai grele și mai lungi decât modelele similare de reflectoare și catadioptri
    - Utilizare practică limitată
    - Telescoapele bune costă mai mult pe țol de apertură decât cele similare din categoria reflectoare sau catadioptrice


    2. Telescoapele reflectoare (Newton)
    Telescoapele reflectoare folosesc o oglindă mare pentru adunarea luminii și reflectă lumina pe o oglindă secundară care la rândul ei reflectă lumina către ocularul de la marginea telescopului. Pentru privire folosiți ocularul de pe marginea telescopului pe partea de sus.
    Avantaje:
    - Ușor de folosit și chiar de construit
    - O soluție excelentă pentru galaxiile îndepărtate, nebuloasele palide și obiectele slab luminoase din cauza puterii de adunare mare a luminii
    - Iregularitățile optice sunt reduse, și oferă imagini luminoase
    - Sunt rezonabil de compacte și portabile
    - Cel mai mic cost pe țol deoarece oglinzile sunt mai ieftine de produs
    Dezavantaje
    - În general nu sunt adecvate pentru observații terestre
    - O ușoară pierdere a aperturii din cauza obstrucției centrale de la oglinda secundară
    - Tubul este deschis, deci praful poate ajunge pe oglindă chiar și când telescopul este acoperit
    - Au nevoie de mentenanță și îngrijre


    3.Telescoapele cu catadioptri (Maksutov-Cassergain)
    Telescoapele cu catadioptri folosesc câteva oglinzi și lentile pentru alcătuire imaginii. Sunt cele mai populare instrumente moderne și sunt produse cu apertură de la 3” în sus. Sunt două construcții populare: cel de Schimdt-Cassegrain și cel de Maksutov-Cassegrain.
    Avantaje:
    - Cele mai versatile dintre telescoape
    - Focusul cel mai bun dintre telescoape
    - Sunt de primă clasă pentru observații Deep Sky și astro fotografiere cu CCD
    - Sunt excelente pentru observații lunare, planetare și stele duble și în plus sunt adecvate și pentru observații terestre
    - Tubul închis reduce efectul curenților de aer dăunătoare imaginii
    - Instrumente compacte și durabile
    Dezavantaje
    - Mai scumpe față de reflectoarele cu apertura similară
    - Aparența nu este atât de estetică
    - O pierdere de luminozitate din cauza obstrucției centrale față de reflectoare
    ----------------------------------------------

  5. #5
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default

    ----------------------------------------------

  6. #6
    Platinum member Expert
    Join Date
    Dec 1999
    Posts
    6,931
    Posts Thanks / Likes

    Default 7 enigme încă nedescifrate ale Universului




    Deşi am parcurs un drum atât de lung de la vremea când oamenii îşi închipuiau că fulgerele sunt azvârlite de nişte zei supăraţi, ce locuiau în sălaşe cereşti, deşi ştim azi atât de multe lucruri despre propria noastră planetă, despre vecinele ei din Sistemul Solar şi despre Univers în general, rămâne, totuşi, un exerciţiu foarte frustrant să ne gândim cât de multe lucruri NU ştim. Dacă ne mărginim la studiul Cosmosului - deşi nu ştiu cum ne-am putea „mărgini” când e vorba despre cercetarea a ceva ce pare nemărginit - există o lungă listă de probleme fundamentale pentru a căror lămurire oamenii de ştinţă lucrează de zor, şi nu de azi-de ieri, ci de mulţi ani. E o listă complexă, dar, ca să ne facem o idee, iată 7 dintre Marile Întrebări pe care oamenii de ştiinţă şi le pun despre Universul din jur.


    Destinul Universului
    Să începem cu sfârşitul. Sau hai să-i să-i zicem viitorul: care va fi soarta viitoare a Universului?Dacă teoria Big Bang-ului, larg acceptată azi, descrie ce s-a întâmplat în primele momente de după naşterea Universului, ce se va întâmpla în ultimele lui momente e un mare, mare mister. Unii preferă să rămână aşa, dar nu oamenii de ştiinţă; ei ar vrea să ştie la ce să se aştepte (mă rog, e un fel de-a spune). Am tratat acest subiect mai pe larg într-un articol şi e clar că povestea e departe de a fi lămurită. Au fost propuse mai multe scenarii, care de care mai complicat de explicat, toate prezentându-se sub forma unor teorii bazate pe ipoteze îndrăzneţe şi sprijinite pe calcule matematice sofisticate.
    Ce se va întâmpla, deci, cu Universul? Se va contracta tot mai mult, prăbuşindu-se în sine însuşi, întorcându-se astfel la starea de dinainte de începuturi? Va fi acest sfârşit un nou început - cu alte cuvinte, evoluţia Universului este parte a unui model ciclic, cu un număr nesfârşit de Big Bang-uri alternând cu tot atâtea colapsuri universale? Nimeni nu ştie. Şi unii chiar cred că e mai bine aşa.
    Acum, că ne-am lămurit că nu ştim ce se va întâmpla cu Universul nostru (şi oricum mai e mult până atunci, fiindcă măcar un lucru pare sigur: nu dă semne că ar fi pe ultima sută de metri), putem să ne ocupăm de ceea ce se întâmplă cu el şi în el acum, în momentul de faţă. Şi în el există şi se întâmplă foarte multe lucruri misterioase, dar extrem de importante pentru înţelegerea a ceea ce a fost, este şi va fi.

    De exemplu, ce-i cu materia neagră?
    De văzut, n-a văzut-o nimeni, în mod direct, cu telescopul, pentru că nu poate fi văzută astfel. E numită neagră tocmai pentru că nici nu emite, nici nu absoarbe lumină sau vreo altă formă de radiaţie electromagnetică, cel puţin nu la un nivel care să poată fi detectat cu tehnologia de care dispunem azi.
    Dar faptul că n-o vedem nu înseamnă că ea nu există; existenţa şi proprietăţile ei pot fi deduse pe baza efectelor ei gravitaţionale asupra unor lucruri ce pot fi detectate şi măsurate - de exemplu materia vizibilă, radiaţia şi, general, structura Universului.
    Cum s-a ajuns la ideea că ea ar exista? Păi, studiind obiecte spaţiale de mari dimensiuni, astrofizicienii au constatat nişte discrepanţe între masa acestora, calculată pe baza efectelor ei gravitaţionale, şi masa calculată pe baza a ceea ce „se vedea”, a „materiei luminoase”, detectabile: stele, gaz, praf cosmic. Concluzia logică a fost că, în afară de „materia luminoasă” (cea care absoarbe sau emite radiaţii electromagnetice şi poate fi astfel detectată cu instrumente ce măsoară acele radiaţii), acolo mai există ceva - ceva ce nu îşi face simţită prezenţa prin acţiunea asupra fluxurilor de radiaţii, dar care este acolo şi îşi dovedeşte existenţa prin efectele gravitaţionale pe care le produce. Acest „ceva” a fost numit materie neagră.
    Şi nu numai că, după toate probabilităţile, materia neagră există, dar şi constituie o parte foarte însemnată a Universului.
    După opinia specialiştilor din cadrul misiunii Planck - un studiu internaţional de anvergură în domeniul cosmologiei, condus de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) - materia neagră reprezintă 84.5% din totalul materiei din Univers şi 26.8% din tot ceea ce există în Univers - adica materie + energie.
    Pentru că nu a putut fi până acum detectată (şi deci studiată) în mod direct, materia neagră păstrează, pentru om, o mulţime de taine.
    Cea mai mare dintre nelămuriri: există sau nu există?
    Deşi cea mai mare parte a comunităţii ştiinţifice acceptă faptul că există materie neagră şi că prezenţa ei se manifestă gravitaţional, există totuşi şi teorii alternative care încearcă să explice acele efecte gravitaţionale prin alte cauze decât existenţa materiei negre. Deci, credem că există, dar nu suntem sută la sută siguri.
    Oamenii de ştiinţă fac, totuşi, progrese în înţelegerea acestei enigme a Universului; la ritmul în care progresează azi ştiinţele şi tehnologia, putem sper ca, peste câteva decenii, să ştim despre materia neagră mult mai mult decât că ea există, dar n-o putem vedea.

    Energia neagră
    Dar dacă natura materiei negre e departe de a fi înţeleasă, încă şi mai stranie este aşa-numitaenergie neagră.
    În conformitate cu modelul standard al cosmologiei, aceiaşi cercetători din cadrul misiunii Planck (vezi mai sus) consideră că, din totalul masă-energie al Universului, 4.9% ar fi materie obişnuită, 26.8% materie neagră şi 68.3% energie neagră. Adică trăim într-un Univers alcătuit, în proporţie de mai bine de jumătate, din energie neagră, fără să ştim prea bine ce este aceasta.
    Energia neagră este definită drept o formă ipotetică de energie, prezentă în tot Universul şi care tinde să accelereze expansiunea acestuia. Începând din anii 1990, multe observaţii indică faptul că Universul se extinde cu o viteză tot mai mare şi, firesc, au fost căutate diverse explicaţii. Una dintre cele mai larg acceptate azi implică această energie neagră, care - se crede - exercită o puternică presiune negativă, generând o forţă de respingere care ar putea explica accelerarea expansiunii Universului. Dar discuţiile despre natura energiei negre sunt, deocamdată, la un nivel exclusiv teoretic; energia neagră nu a fost detectată niciodată, iar dovezile existenţei ei sunt indirecte.
    Ca şi în cazul materiei negre, există teorii care oferă explicaţii alternative fenomenelor altminteri explicate prin existenţa acestor chestii negre. Dacă expansiunii Universului i se poate găsi o altă explicaţie, plauzibilă şi poate mai simplă, sau dacă (aşa cum susţine o altă teorie) expansiunea nici nu are loc, ci este o iluzie determinată de mişcarea relativă a regiunii din spaţiu în care ne găsim, faţă de restul Universului, atunci s-ar putea ca energia neagră să nici nu existe, de fapt. Nu ştim nimic sigur, deocamdată.

    Asimetria barionică
    E una dintre cele mai sâcâitoare (sau fascinante, depinde cum priveşti problema) enigme ale Cosmosului acest fenomen al asimetriei barionice - dezechilibrul frapant dintre materie şi antimaterie. În Universul observabil, cantitatea de materie o depăşeşte cu mult pe cea de antimaterie, deşi pare destul de limpede că Big Bang-ul ar fi trebuit să dea naştere materiei şi antimateriei în părţi egale. Însă dacă ar fi fost aşa, atunci particulele de materie şi antimaterie s-ar fi anihilat reciproc: protonii şi antiprotonii s-ar fi nimicit unii pe ceilalţi, neutronii şi antineutronii s-ar fi ciocnit şi ei şi s-ar fi aneantizat unii pe alţii, electronii şi antielectronii, întâlnindu-se, s-ar fi redus la nimic. N-ar mai fi rămas, din tot ce crease Big Bang-ul, decât fotoni - cuante de radiaţie electromagnetică. Evident, nu s-a întâmplat aşa; Universul e plin de materie, dar unde este antimateria şi câtă este?
    Ceva s-a întâmplat; e clar că legile fizicii nu au fost aceleaşi pentru materie şi pentru antimaterie. Mare, mare enigmă; nici cele mai cuprinzătoare teorii pe care le avem - teoria relativităţii generale şi modelul standard al fizicii particulelor - nu au putut explica până acum acest fenomen tulburător.
    Există câteva ipoteze explicative; una dintre ele, de exemplu, sugerează că partea de Univers în care locuim noi este, întâmplător, una cu multă materie şi că ar putea exista în alte regiuni, foarte îndepărtate, ale Universului zone unde, dimpotrivă, să predomine antimateria; astfel, problema nu mai este una de dezechilibru între cantitatea de materie şi cea de antimaterie, ci una de separare între cele două. Însă e doar o ipoteză şi, de fapt, asimetria barionică tot un mister rămâne, pentru moment.

    Forma Universului
    Încă un lucru despre care nu ştim nimic sigur, ci doar alcătuim teorii în încercarea de a afla: ce formă are Universul? V-aţi întrebat vreodată? Ei, unii s-au întrebat - şi continuă să se întrebe - dar un răspuns limpede n-a putut da nimeni până acum. De important, e important; printre altele - vedeţi cum toate lucrurile se leagă între ele? - de forma Universului depinde soarta lui viitoare (sau finală, cum vreţi să-i spuneţi), aşa că problema îi interesează în cel mai înalt grad pe aceia care caută să elaboreze scenarii teoretice cât mai plauzibile privitoare la modul în care se va încheia existenţa Universului (spune-mi ce formă ai ca să-ţi spun cum vei sfârşi).
    Dar până şi de vorbit despre asta e extrem de dificil; la scara de necuprins a Universului, discuţia despre formă nu se poartă în termeni ca sferă, cub sau alte denumiri de corpuri geometrice pe care le ştim şi le vedem cu ochii minţii, îndată ce li se pomeneşte numele; nu, aici se discută despre spaţiu topologic, varietate tridimensională, coordonate comobile, geometrie locală, curbura spaţiului şi alte asemenea noţiuni despre care, probabil, nu pot vorbi în cunoştinţă de cauză decât vreo câteva sute de mii de oameni din 7 miliarde şi mai bine, câţi locuiesc pe Terra.
    De problema formei Universului se ocupă o ramură a ştiinţei numită fizica cosmologică, iar printre specialiştii în această disciplină există diferite puncte de vedere cu privire la chestiunea în cauză.
    Exemple:

    • spaţiul dodecaedric Poincaré, sau sfera de omologie Poincaré; asta e forma pe care o are Universul, după opinia specialiştilor de la Observatorul din Paris (2003). Dodecaedrul este un corp geometric cu 12 feţe pentagonale plane, identice, iar o sferă Poincaré ar fi, cumva, un dodecaedru ale cărui feţe, în loc să fie plane şi cu muchii drepte, ar fi uşor curbate, cu unghiurile puţin modificate, astfel încât forma rezultată să se apropie cât mai mult de o sferă.
    • într-o altă viziune (2004), forma spaţiului este descrisă de aşa-numitul „model Picard”, o varietate (în sens matematic) tridimensională hiperbolică. E greu, nu-i aşa? Poate e mai uşor de închipuit dacă spunem că ar arăta cam ca pâlnia unei trompete (în engleză modelul se numeşte Picard horn), al cărei capăt îngust se tot prelungeşte şi se îngustează la infinit, fiind prea departe de noi pentru a putea fi observat, iar noi „locuim” în partea largă a pâlniei, care constituie ceea ce numim Universul observabil.
    • măsurători realizate recent cu ajutorul sondei WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe) au dat rezultate pe baza cărora NASA a declarat. ”Ştim acum [în 2013] că Universul este plat, cu o marjă de eroare de numai 0.4%.” Dar explică apoi că asta se referă numai la partea care poate fi observată, însă că Universul este cu mult mai mare decât ceea ce putem observa direct; de fapt, ăsta e singurul lucru de care putem fi siguri.

    Deci: pâlnie Picard? Sferă Poincaré? Plat la infinit? Nu ştim încă.

    Câte dimensiuni există în Univers?
    Dacă am vorbit, de formă, să vorbim şi de dimensiuni: câte dimensiuni există în Univers? Ne-am obişnuit - mă rog, oamenii de ştiinţă s-au obişnuit şi ne-am luat şi noi după ceea ce spun ei - să considere că în Univers totul se petrece în 4 dimensiuni: trei dimensiuni ale spaţiului, plus cea de-a patra dimensiune - timpul. De aceea se şi vorbeşte despre spaţiu-timp, sau continuum spaţiu-timp. Dar dacă nu sunt numai 4? Dacă sunt mai multe? Câte anume? Le-am putea dovedi experimental existenţa? Sunt aceste dimensiuni o proprietate fundamentală a Universului sau rezultatul aplicării altor legi ale fizicii?
    Adevărul e că habar n-avem.



    descopera.ro




    ----------------------------------------------

  7. #7
    Junior Member Teacher
    Join Date
    Jan 2005
    Location
    undeva de la Sibiu
    Posts
    446
    Posts Thanks / Likes

  8. #8
    Junior Member Teacher
    Join Date
    Mar 2011
    Location
    Oradea
    Posts
    315
    Posts Thanks / Likes

    Default Vineri poate fi văzută „Luna albastră”, un fenomen astronomic rar


    Un fenomen astronomic rar are loc vinerea aceasta: luna albastră. Este vorba despre apariţia a două luni pline în aceeaşi lună calendaristică.
    Luna va atinge faza maximă vineri, pe data de 31 iulie, după ce a mai atins această etapă şi pe data de 2 iulie.
    Potrivit specialiştilor, „Lună albastră” nu presupune transformarea acesteia în albastru. Termenul este asociat cu fenomenul rar caracterizat de faptul că Luna plină apare de două ori în aceeaşi lună calendaristică.
    Acest fenomen al apariţiei de două ori a Lunii pline într-o singură lună calendaristică va mai fi înregistrat abia în anul 2018, pe 31 ianuarie, dar şi în martie. Apoi acest fenomen se va mai înregistra abia în 2037.
    De obicei, o „lună albastră” poate fi văzută o dată la 21 de ani şi câteva luni.
    Denumirea se pare că este o eroare făcută de astronomul James Hu Pruitt. El a folosit termenul de “lună albastră” într-un articol publicat în anul 1946 şi, deşi greşeala a fost recunoscută în 1999, denumirea se mai foloseşte şi astăzi.
    Sursa

  9. #9
    Moderator Expert
    Join Date
    Oct 2004
    Location
    Aboard the Destiny
    Posts
    3,184
    Posts Thanks / Likes

    Default

    O data la 21 de ani si cateva luni este complet fals!
    Lista anurilor cand o sa avem Luna Albastra: 2018x2, 2020, 2023, 2026, 2028, 2031, 2034, 2037x2 etc.

  10. #10
    Junior Member Teacher
    Join Date
    Mar 2011
    Location
    Oradea
    Posts
    315
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Scz am dat dislike din greseala.Si nu am mai putut sterge.O mica corectare,lista anilor nu anurilor
    Last edited by raoull1983; 30th July 2015 at 17:40.

  11. #11
    Gold Member Expert
    Join Date
    Dec 2009
    Location
    prin gropile capitalei
    Posts
    3,591
    Posts Thanks / Likes

    Default Eclipsă Totală de Lună 27-28 septembrie

    Un fenomen astronomic rar, care s-a produs ultima dată în urmă cu 30 de ani, va avea loc la sfârşitul acestei luni.
    În noaptea de 27-28 septembrie, vom putea admira atât fenomenul de super-lună, cât și o eclipsă parțială a satelitului natural.

    SuperLuna reprezintă acel fenomen astronomic care constă în suprapunerea fazei de Lună plină sau Lună nouă cu poziția Lunii la perigeul traiectoriei sale circumterestre, potrivit cunoastelumea.ro

    Atunci când ne referim doar la Luna plină, avem un maxim de luminozitate a Lunii, care se va vedea cu circa 12% mai mare decât în mod normal, iar strălucirea acestia va fi mai mare cu circă 16%.

    De partea cealaltă, o eclipsă de Lună are loc atunci când Luna, în mișcarea ei în jurul Pământului, intră în umbra acestuia. Aceasta se întâmplă când Soarele, Pământul și Luna sunt aliniate suficient de bine (eclipsă parțială).

    Fenomenul spectaculos din această toamnă nu se va mai produce decât peste aproape două decenii, în anul 2033.
    Acesta va fi vizibil în toată Europa, America de Nord și de Sud.


    http://www.astro-info.ro/eclipse.php
    http://eclipse.gsfc.nasa.gov/LEplot/...2015Sep28T.pdf
    Ca trece tineretea, nu-i mare paguba...
    Problema e ca trece si batranetea...

  12. #12
    Junior Member Teacher
    RDI - Board Default Avatar

    Join Date
    Jan 2009
    Posts
    102
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Trebuie sa vad fenomenul,cine stie daca mai apuc 2033!

  13. #13
    Gold Member Expert
    Join Date
    Dec 2009
    Location
    prin gropile capitalei
    Posts
    3,591
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Eveniment istoric: Sonda spaţială Juno s-a plasat pe orbita planetei Jupiter

    "Marţi dimineaţă sonda spaţială Juno a intrat în atmosfera planetei Jupiter.
    După un zbor de cinci ani, sonda americană şi-a atins scopul, a ajuns la una dintre cele mai mari planete din sistemul nostru solar.

    Misiunea sondei Juno este completă, ultimul reactor a propulsat-o în orbita planetei.
    Acum, sonda satelizează în jurul planetei Jupiter. Principalul cercetător al sondei a declarat marţi dimineaţă: ,, Motorul principal va arde încă 13 minute pentru a plasa sonda pe traiectoria stabilită de 53,5 zile în jurul planetei''.
    Pentru a economisi combustibil, sonda va fi plasat[ în atmosfera planetei pentru un studiu de 53,5 zile în loc de o traiectorie de 14 zile. Perioada de 14 zile va începe după arderea ultimului reactor al sondei Juno, din cadrul misiunii, pe 19 octombrie.

    Modificarea frecvenţei semnalelor radio primite din parte sondei Juno au indicat faptul că motorul a pornit la timp. Inginerii au monitorizat modificarea undelor Doppel, cauzate de schimbările de viteză ale sondei în contact cu ecartamentul pentru a şti dacă arderea a atins rezultatul dorit.

    Confirmarea satelizării cu succes a ajuns pe Pământ la 11:53 p.m. (6:53, ora României) printr-un transmiţător radio, stârnind aplauze şi zâmbete în camera de control din Laboratorul de Propulsie NASA, din Pasada California.

    ,, Către toate staţiile..putem reduce arderea la motorul delta-v,'' a afirmat unul dintre cei care manevrează sonda. ,,Bun venit pe Jupiter,'' a adăugat el.

    Alimentată de către trei panouri solare aranjate sub formă de elice în jurul corpului principal a lui Juno, sonda a călătorit cinci ani (2,7 miliarde de km) pentru a atinge destinaţia finală, Jupiter.
    Din cauza forţei de atracţie puternice a planetei, Juno a devenit cea mai rapidă sondă din istorie, ajungând la viteza de 58 de km/s în momentul satelizării.
    Cercetătorii au considerat misiunea riscantă, însă Juno a reuşit o performanţă incredibilă, conform primelor date transmise către Pământ.

    ,,Am reuşit cel mai greu lucru pe care NASA l-a realizat vreodată!''' a strigat Scott Bolton, principalul explorator a lui Juno, de la Southwest Institute din San Andronic, în momentul satelizării sondei.

    Bolton conduce o echipă de cercetători, care doreşte să utilizeze instrumentele lui Juno pentru a cerceta straturile plantei Jupiter, pentru a descoperi dinamica şi adâncimea planetei până în centrul său, pentru prima dată în istorie."


    http://www.descopera.ro/stiinta/1551...epe-distractia

    https://www.nasa.gov/press-release/n...mighty-jupiter
    Ca trece tineretea, nu-i mare paguba...
    Problema e ca trece si batranetea...

  14. #14
    Gold Member Expert
    Join Date
    Dec 2009
    Location
    prin gropile capitalei
    Posts
    3,591
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Ploaie de meteoriti, incepind cu acesta noapte

    https://www.efemeride.ro/in-aceasta-...a-lumina-cerul
    Ca trece tineretea, nu-i mare paguba...
    Problema e ca trece si batranetea...

 

 

Thread Information

Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •  
Back to Top