Register

Welcome to the RDI-Board Community.

If this is your first visit, be sure to check out the FAQ by clicking the link above. You may have to register before you can post: click the register link above to proceed.


Donate Now Goal amount for this month: 100 EUR, Received: 100 EUR (100%)
Donate to support this site...

Page 1 of 2 12 LastLast
Results 1 to 15 of 19

Thread: Fructe

  1. #1
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Fructe

    Banane

    Bananele se numara printre alimentele miraculoase ale naturii, fiind foarte bogate in substante nutritive. Sunt o masa rapida ideala si ambalata...natural. Persoanele care doresc sa slabeasca evita de obicei bananele, din cauza opiniei eronate ca acestea ingrasa, insa un fruct contine numai 95 de calorii si numeroase substante nutritive. Cateva coji de banana ingropate langa lujerii de zmeura asigura cultivarea de fructe suculente si colorate, datorita continutului lor de magneziu.


    Si bananele au o poveste


    Meritul acordarii numelui bananelor apartine negustorilor arabi desclavi; in araba, “banan” inseamna “deget”. Exista peste 100 de varietati de banane, dar cele mai cunoscute in intreaga lume sunt Apple, Silk sau Manzana, Cavendish (in SUA), Cuban Red, Gros Michel, Ice Cream sau Java albastra, Lady Finger, Orinoco (banana “burro”), Popoulu, Musa sapientum (America de Sud) si Williams.


    Cea mai veche cultura de banane este mentionata in Malaysia, cu peste 7000 de ani in urma. Apoi bananele au ajuns in India, unde au fost descoperite de Alexandru cel mare, in anul 327 d.Hr., dupa care si-au continuat “calatoria” in Orientul mijlociu, gasindu-si in cele din urma drumul si spre Africa.


    In 1516, un calugar franciscan portughez a adus cu el in Insulele Canare radacini de bananier si la scurt timp dupa aceea, bananele au ajuns in emisfera vestica. La inceputul anilor 1900, bananele au inceput sa fie importate in Statele Unite si Cuba.


    Mai mult de 130 de tari contribuie la a patra recolta de fructe ca marime din lume. Majoritatea productiei globale de banane provine din America Latina, urmate de Asia de Sud-Est. Termenul de “republici bananiere” se refera la acele tari a caror economie nationala depindea la un moment dat de comertul cu banane.


    Ce contin?


    Bananele variaza prin dimensiune, de la 10 la 30 de centimetri, si prin culoarea cojii, care poate fi galbena, rosie sau verde. Fructul se digera usor, daca este incheiat procesul de coacere, care transforma cantitatile mari de amide (zaharuri complexe) din fructul necopt, in zaharuri simple. Este unul din fructele cele mai sarace in apa, si pulpa lui contine fibre utile pentru reglarea functionarii intestinului.


    Banana contine:


    - zaharuri simple si complexe in mari cantitati;
    - saruri minerale, cum sunt cele de calciu, fier, magneziu, fosfor, sulf si mai ales potasiu;
    - vitaminele A si C;
    - proteine vegetale, in cantitati reduse;
    - triptofan, un aminoacid pe care organismul il transforma in serotonina, o substanta implicata in reglarea numeroaselor functii, cum sunt somnul, temperatura corpului si buna dispozitie;
    - taninuri, care confera un gust amarui fructului necopt si care se reduc in mod remarcabil in timpul procesului de coacere.


    Consum


    Banana poate fi consumata intreaga sau zdrobita cu adaos de scortisoara, miere sau zahar, suc de lamaie; se foloseste ca ingredient in torturi, salate de fructe, inghetate si nectaruri. Cruda, se adauga in mancaruri: se poate praji sau coace la cuptor si apoi servi cu inghetata, cu zahar caramelizat sau cu scortisoara.


    Iata cateva secrete de selectare si depozitare:

    - Alegeti banaele galbene in intregime, daca le veti consuma in cateva zile.
    - Folositi bananele coapte, cu pete pe coaja, la copturi, sucuri naturale cu pire de fructe sau in retetele cu banane pasate.
    - Daca doriti ca banaele sa se coaca mai repede, puneti platoul cu fructe la soare sau inveliti-le in hartie, cu o bucatica de mar sau rosie, si lasati-le o noapte.
    - Bananele pastrate in frigider se vor coace mai greu, iar coaja se va inegri.


    Sugestii de preparare si servire:

    - Daca cojiti si feliati bananepe care nu le veti consuma imediat, lasati-le in suc de lamaie sau portocala, pentru a intarzia procesul de inegrire (oxidare).
    - Incalzirea scoate in evidenta gustul si mirosul banaelor. Fructele aproape coapte sunt cele mai potrivite pentru gatit, pentru ca isi pastreaza forma.
    - Bananele se pot manca crude, coapte sau congelate. Ele pot fi adaugate la copturi, cereale reci si deserturi.


    Efecte dietoterapeutice


    Bananele verzi sunt o sursa excelenta de amidon rezistent, care tinde sa fie digerat mai greu, ducand astfel la reglarea glucozei din sange. Amidonul rezistent poate reduce riscurile aparitiei unor anumite forme de cancer, in special cancer de colon.


    Bananele rosii contin mai multa vitamina C, beta si alfa-caroten decat bananele galbene. Ele sunt o sursa excelenta de potasiu, 300 pana la 400 mg la o banana medie. Specialistii in nutritie recomanda consumarea alimentelor bogate in potasiu si cu continut scazut de sodiu, ceea ce poate ajuta la reducerea tensiunii si la scaderea riscurilor de a suferi un atac de cord.


    In multe culturi, cojile de banana sul folosite pentru eliminarea negilor, dar si pentru calmarea pielii in urma intepaturilor de tantari. Daca frecati coaja de banana pe piele dupa o piscatura de insecta, se vor reduce inflamatia, pruritul si iritatia care apar de obicei in urma unei intepaturi.


    Alte efecte terapeutice ale consumului constant de banane:

    - Ulcer. Bananele creeaza startul protector impotriva aciditatii. Prin compusii sai, inhibitorii enzimatici, bananele ajuta la distrugerea bacteriilor daunatoare cum ar fi H. Pylori despre care se crede ca este responsabila pentru majoritatea ulcerelor.
    - Diaree. Copii cu diaree care manaca banane se insanatosesc mai repede decat cei care consuma orez simplu.
    - Reduce aparitia cancerului la ficat. Femeile care mananca de 4-6 ori banane pe saptamana au un risc redus de a se imbolnavi de cancer cu 50 %, in comparatie cu femeile care nu mananca banane.

  2. #2
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Ananas

    Fructul de ananas apartine unei plante tropicale si pentru a profita la maxim de proprietatile lui el trebuie consumat proaspat, deoarece efectele sale benefice se datoreaza unei enzime termoinstabile, numita bromelina. Consumat sub forma de compot, fructul de ananas inregistreaza o crestere a cantitatii de carbohidrati si a caloriilor, in timp ce calciul, potasiul si vitamina C inregistreaza o scadere. Ananasul proaspat inlocuieste de mult friptura cruda in tratarea ochilor negri la boxeri.

    Povestea ananasului


    Ananasul este singura planta cu fructe comestibile din familia Bromeliaceae. Cunoscut si sub numele de nanas si pina, ananasul are nevoie de 18 luni pentru a se dezvolta. Tipurile cele mai cunoscute sunt Simooth Cayenne, Red Spanish, Sugar loaf si Golden Supreme, cu miez galben-auriu, cu gust mai dulce decat al celorlalte specii.


    Ananasul este originar din sudul Braziliei si Paraguay. Cristofor Columb
    a fost cel care a adus ananasul in Europa, dupa ce l-a descoperit in insula Guadalupe in 1493. In afara de Hawaii, anansul este cultivat in Costa Rica, Honduras, Brazilia, Mexic, republica Dominicana, El Salvador, nicaragua, Filipine, Thailanda si China.


    Ce contine?


    Pe langa bromelina, ananasul mai contine:

    - o mare cantitate de vitamina C, cunoscuta pentru proprietatile sale de protectie impotriva infectiilor;
    - vitamine din grupul B: tiamina, riboflavina si niacina;
    - vitamina E si D.
    - cantitati importante de fibre care, pe langa efectul benefic exercitat asupra functiilor intestinale, face sa creasca senzatia de satietate. Din acest motiv, si datorita aportului sau valoric redus, ananasul este utilizat in dietele de slabire pentru inhibarea senzatiei de foame;
    - saruri minerale: potasiu, fier, calciu, sodiu, fosfor, mangan si cupru;

    Efectele terapeutice ale bromelinei


    Ananasul este bogat in bromelina, o enzima ermoinstabila (care se distruge la caldura!), aceasta enzima pretioasa are urmatoarele functii terapeutice:

    - are efect antiinflamator si micsoreaza edemele provocate de retentia apei;
    - favorizeaza digestia proteinelor in stomac, mai ales daca fructul este consumat la sfarsitul mesei;
    - intervine in dezvoltarea celulelor maligne si a tumorilor;
    - inhiba cresterea trombocitelor;
    - are proprietati de curatare a pielii; coaja de ananas poate fi eficienta la scoaterea bataturilor prin in....rea si ruperea pielii moale;
    - bromelina constituia un remediu eficient pentru vanataile grave si hematoame si poate
    - ajuta la vindecarea ranilor prin reducerea durerilor si a umflaturilor;
    - are o absorbtie crescuta a medicamentelor (amoxicilina);
    - reduce inflamatiile postoperatorii;
    - ajuta la reducerea simptomatologiei asociate cu sinuzita;
    - in combinatie cu antibiotice si tripsina (o enzima) poate ajuta la controlul simptomelor din infectiile urinare;
    - poate ajuta la reducerea simtomatologiei artritei reumatice;
    - bromelina are efect de subtiere a sangelui si poate reduce simtomele anginei si tromboflebitei;
    - in urma consumului constant de ananas se reduce procesul de formare a nitrozaminelor, substante potential cancerigene, la om.

    Secrete ale consumului de anans


    Ananasul poate fi consumat ca atare, natural, sau sub forma de compot. Pe langa utilizarea lui ca fruct, el este larg folosit in patiserie (torturi de fructe) si, deseori, este coimbinat cu alimente sarate. Iata cateva sugestii de preparare si servire:


    Pentru a prepara un ananas, se foloseste mai intai un cutit pentru a indeparta baza si coroana. Apoi se taie in patru, se scoate miezul, se taie felii; se porneste de la miez spre coaja si se separa coaja de miez. Exista in comert dispozitive de curatat ananasul.
    Sucurile de ananas sunt o baza minunata pentru prepararea majoritatii sosurilor marinate.

    Datorita calitatilor de dizolvare a proteinelor de catre bromelina, sucul de ananas este foarte bun pentru in....rea carnii. Salatele de fructe – ananasul este un component important in salate, mai ales in cele tropicale. Sucul de aqnanas combinat cu apa este o bautura racoritoare foarte apreciata.


    Selectare si depozitare:

    Cautati ananasul care este greu pentru marimea lui, fara pete si lovituri, cu un miros dulce la capat. Majoritatea conservelor de ananas contin si suc natural, asa ca nu este nevoie sa cumparati variantele cu sirop fara zahar. Fructul poate fi lasat la temperatura camerei 1-2 zile sau intr-o punga de plastic, in frigider, 3-5 zile.

    Daca ananasul este deja taiat, se pastreaza intr-un recipient etans, cu putin suc propriu, pentru a se pastra proaspat.

  3. #3
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Avocado

    Avocado este un fruct nou intrat pe piata alimentara din Romania si ar trebui sa-l includem in alimentatia noastra curenta. Datorita gustului sau special, este mai indicat sa fie consumat ca leguma sau ca aperitiv, decat ca fruct. El poate inlocui cu succes o masa obisnuita din punct de vedere al substantelor nutritive pe care le contine. Avocado mai este numit “para aligator” datorita formei de para si a cojii verzi si “avocatul-fruct”, pentru ca este un veritabil aparator al sanatatii noastre.

    Care este povestea lui?

    Fruct al plantei exotice cu acelasi nume (Persea gratissima), originara din America Centrala, avocado are coaja verde si pulpa cremoasa, de culoare galben verzui. In toata lumea sunt cultivate peste 500 de specii de avocado; Mexicul, Chile si Statele Unite sunt producatorii de varf ai fructelor de avocado.

    “Avocado” deriva din cuvantul aztec “Ahuacuatl” care inseamna “copacul testicul”. Intelesul vine din forma fructului (da, atentie, nu este o leguma!) si datorita presupuselor calitati afrodiziace. Arborele de avocado este originar din Mexic, partea centrala si sudica, si este cunoscut inca din perioada 7000-5000 i.Hr.; arheologii peruani au descoperit seminte de avocado in mormintele incase, datand din anul 750 i. Hr. Inca de atunci se credea ca semintele de avocado ar avea calitati afrodiziace pentru “viata de dincolo”

    Ce contine?

    Avocado este un fruct foarte hranitor si usor digerabil, fiind bogat in proteine (poate cel mai bogat fruct!); grasimi – mai multe decat in oricare alt fruct, predominand cele nesaturate (acid oleic si acid linoleic), care reduc colesterolul din sange; vitaminele A, E si C, in cantitati mari (cu actiune antioxidanta), precum si vitamine din grupa B (in particular vitamina B6 sau piridoxina); potasiu in cantitate mare, important pentru sistemul cardio-vascular; alte minerale: magneziu, cupru, fier, zinc, fosfor si acid pantolenic. 100 de g de avocado are o energie calorica de 160 kcal.

    De ce ar trebui consumat?

    Persoanele care consuma frecvent avocado pot sa observe imbunatatiri simtitoare in privinta scaderii nivelului colesterolului “rau”, LDL. Fructul este o sursa importanta de potasiu, mineral care regleaza presiunea sangvina si ajuta la prevenirea afectiunilor circulatorii.

    Studii recente demonstreaza ca avocado contine carotenoizi si tacoferoli care inhiba cresterea celulelor canceroase (mai ales in cazul cancerului oral, de prostate sau de san!).

    Testele “in vitro” efectuate pe tesut prelevat din gingiile umane au aratat ca avocado ajuta la reducerea riscului de aparitie a gingivitei si a altor boli periodontale.

    O crema pe baza de vitamina B12 si ulei de avocado a facut ca eruptiile psoriazice sa para mai traziu decat in cazul tratamentului cu crema conventionala cu contnut de vitamina D.

    Persoanele care au o dieta bogata in grasimi monosaturate, mai ales din avocado, prezinta un control mai bun al glucozei din sange si al trigliceridelor (nivelul lor crescut contribuie la aparitia bolilor de inima), in comparatie cu persoanele care au avut o dieta cu putine grasimi, dar cu multi carbohidrati.

    Un supliment alimentar dintr-o combinatie de boabe de soia si ulei de avocado poate ameliora simptomele osteoartrietei.

    Daca iti formezi obiceiul de a consuma avocado in salate sau in sandvisuri, nu numai ca gustul obtinut va fi mai placut, dar iti vei hrani organismul cu substantele necesare pentru a-ti pastra sanatatea.

    Secrete de alegere, depozitare si preparare:

    - Alegeti fructele de avocado care sunt moi la atingere, dar care nu cedeaza prea mult la apasare. Unele specii necesita o strangere mai ferma pentru a le verifica maturitatea.
    - Soiul Hass de avocado devine negru cand este copt.
    - Fructele de avocado coapte trebuie pastrate in frigider; daca el este verde se poate pastra cateva zile, intr-o punga de hartie, la temperatura camerei.
    - Fructul in sine se taie pe lung si se roteste pentru a separa cele doua jumatati. Pentru a scoate samburele, se introduce un cutit in sambure si se rasuceste. Miezul se scobeste cu o lingura.
    - Daca fructul nu este folosit imediat, se adauga putin suc de lamaie pentru a nu-si schimba culoarea.
    - Feliile de avocado se pot adauga la salate. Feliat, se pune pe sendvisuri sau biscuiti cu branza.
    - Se poate intinde pe paine, ca inlocuitor al untului sau maionezei.
    - Brazilienii pun avocado in inghetata; filipinezii prepara o bautura din piure de avocado, zahar si lapte.

    Reteta dumnezeiasca pentru gurmanzi (Mexic): Guacamole luxuriant

    Portii: 6; timp de preparare: 6 minute; calorii: 120 kcal.

    Ingrediente: 2 avocado specia Hass; 1 catel de usturoi; ½ lingurita sare; ¼ ceapa mica alba, taiata fin; ½ rosie medie, taiata cubulete; 1 ardei iute (serrano sau jalapeno) – optional – taiat fin; coriandru pentru ornament.

    Mod de preparare: Avocado se taie in doua. Se sscoate samburele, miezul, pasat cu o furculita sau in mixer, se pune intr-un castron mediu. Intre timp, caliti ceapa taiata pentru a nu avea o aroma prea puternica in guacamole. Apa se absoarbe cu un servet de hartie. Pasta de avocado se amesteca cu usturoiul ras, sarea, piperul si rosia. Dupa 1 ora pastrata la rece, pasta se orneaza si se serveste pe o frunza de salata sau rulata intr-o lipie de clatita. Daca preparatul nu e consumat imediat, se pune in frigider, acoperit ermetic cu o folie de plastic.

  4. #4
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Smochine

    Smochinul este un arbore, din care se consuma receptacolul globulos numit smochina, adica partea carnoasa a inflorescentei. Smochinele sunt cunoscute ca fruct, dar ele sunt de fapt flori invertite, iar semintele sunt de fapt fructele.

    Raspandit in intregul bazin al Mediteranei, smochinul are, dupa forma, culoare si marime, sute de varietati ale caror fructe se coc in iunie si iulie sau la sfarsitul lui august. Cele mai cunoscute varietati sunt Celeste, Brown, Turkey, Brunswick si Marseilles. Turcia si Grecia sunt producatorii cei mai mari din lume. Statele Unite sunt pe locul al treilea.


    Smochinele sunt un fruct simbolic care dateaza din timpuri antice si biblice, fiind cel mai des mentionate in Biblie; cu frunze de smochin Adam si Eva si-au facut sorturi sprea a-si ascunde goliciunea. Ele erau venerate in Egipt si de Cleopatra pentru beneficiile aduse sanatatii, iar olimpicii greci nu numai ca mancau smochine, dar le si purtau ca medalii in urma victoriilor sportive.

    Ce contine?

    Fructul de smochina contine zaharuri; enizime digestive, care usureaza asimilarea alimentelor; fibre solubile (peptine), utile pentru scaderea nivelului colesterolului; fibre insolubile, care sunt necesare pentru reglarea functiilor intestinului; vitamine, reprezentate de carotenoizi care, in organism, se transforma in vitamina A, in vitamine din grupa B, in vitamina C si vitamina E; saruri minerale, cum sunt cele de fier, de mangan, de calciu si de potasiu.

    Ca un aport caloric deosebit de mare, smochina proaspata furnizeaza, la 100 g de fructe, aproximativ 50 kcal, in timp ce smochina uscata furnizeaza 250 de kcal.


    De ce sa le consumam?

    Fructele de smochin se consuma ca atare, proaspete sau uscate. Ele sunt ingrediente pentru torturi, gemuri, creme si inghetate. Un fel de mancare traditional in Italia este compus din smochine proaspete si sunca.


    Smochinele contin mai multe fibre decat oricare alte fructe uscate, aproximativ 5-6 g la un sfert de cana. Sunt bogate in potasiu, magneziu si fier si sunt o sursa excelenta de polifenoli, substante chimice din plante despre care se crede ca joaca un rol important in lupta impotriva bolilor. Rapoartele de cercetare arata ca smochinele sunt printre cele mai sanatoase fructe uscate, cu antioxidanti de calitate superioara. Iata cateva virtuti terapeutice ale lor:

    - Boli de piele. Smochinele contin o substanta numita psoralens, care in combinatie cu razele ultraviolete s-a dovedit eficienta in tratarea mai multor boli de piele si a anumitor tipuri de limfoame.

    - Tuse. Un decoct preparat din smochine uscate, in apa sau in lapte, este folositor pentru atenuarea tusei.

    - Digestie. Smochinele, in mod natural, sunt bogate in fibre si contin enzime digestive care ajuta la reglarea scaunelor si la digestie.

    - Controlul greutatii. Fibrele din smochine pot aduce senzatia de satietate in scurt timp, incetinind absorbtia caloriilor.

    - Sanatatea inimii. Antioxidantii numiti fenoli, care se gasesc in special in smochinele uscate, scad numarul celulelor distruse sau al mutatiilor din organism, avand un posibil efect protector impotriva bolilor de inima si a cancerului.

    - Diabet. Tipul de fibre care se gaseste in smochine poate reduce riscul aparitiei diabetului de tip 2 la adulti, prin incetinirea digestiei si absorbtia zaharului in sange.


    Alegere si depozitare

    Cand e vorba de smochine proaspete, alegeti-le pe cele care sunt putin moi si cu capatul indoit. Pot fi pastrate la frigider aproximativ 2-3 zile de la recoltare.


    Praful alb care apare pe smochinele uscate se datoreaza procesului de zaharisire si este un fenomen natural prin care zaharurile din fruct ies la suprafata. Se pastreaza in frigider pentru a reduce zaharisirea.


    Smochinele se gasesc si in concentrate de suc sau pasta. Ele sunt printre primele fructe care au fost uscate si pastrate pentru hrana. Smochinele uscate pot fi pastrate timp de 6-8 luni, fara a-si pierde din calitati. Daca pachetul nu este deschis, pot fi pastrate pana la 2 ani!

    Sugestii de preparare si servire:

    - Pentru copt si gatit, se smulge capatul si se feliaza, se taie bucati sau se face piure, dupa cum este reteta.
    - Lama cutitului se trece prin apa fierbinte pentru a nu se lipi cand se taie smochinele.
    - Smochinele proaspete sau uscate pot fi procesate si folosite in compoturi, gemuri, jeleuri si conserve.
    - Smochinele taiate cubulete sunt foarte bune in salate de fructe.
    - Smochinele taiate se amesteca cu fulgii de ovaz sau se pun peste cerealele reci.
    - Smochinele se lasa la muiat 30 de minute, se face un piure si se amesteca in sosul de rosii pentru a-l indulci.

  5. #5
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Multe dintre fructele citrice care se gasesc iarna in magazine si market-uri sunt pline de arome proaspete si substante nutritive valoroase care aduc beneficii sanatii. Pe langa fructele de lamai si portocale, iata si alte trei citrice, mai putin cunoscute sau consumate de romani, importante si pentru prevenirea afectiunilor din sezonul rece, raceli, sinuzite si gripe.

    Pomelo


    Este fructul citric cel mai mare al unui arbust (Citrus grandis), originar din Asia de Sude-Est, de forma unei pere uriase de pana la 20 cm lungime, de culoare galben-verzuie, cu coaja groasa de 1,5 cm, cu pulpa galbuie, acidulate si usor amara. Este gresit considerat o varietate de grapefruit, in fapt diversele varietati de grapefruit fiind hibrizi dintre pomelo si diferite soiuri de portocale.

    Fructul de pomelo este plin de vitamine, in special de vitamina C. Un pahar de suc asigura intreaga cantitate de vitamina C necesara organismului pentru o zi. In pulpa acestu fruct se mai gasesc vitaminele B3, B5, provitamina A si minerale esentiale pentru corp: calciu, magneziu si potasiu.

    Beneficiile dietoterapeutice ale fructului de pomelo sunt nenumarate. Are putine calorii (42 cal/100 g fruct), fiind fructul ideal pentru pastrarea siluetei si in regimurile hipocaloricece. Este recomandat de nutritionisti in curele de slabire, vitaminizand organismul si dand o stare confortabila de satietate.

    Este foarte bun stimulator al sistemului imunitar, participand din plin la distrugerea radicalilor liberi sau la detoxifierea organismului. Stimuleaza secretiile gastrice, scade colesterolul, detoxifica ficatul, ajuta la intarirea si tonifierea vaselor capilare, este recomandat diabeticilor, inlatura stresul si oboseala, amelioreaza durerile de artrita etc.

    Pomelo poate fi cultivat in apartament pe post de planta decorative. Este foarte frumoasa si creste usor din seminte plantate in ghiveci. Inainte de a face o cura cu un astfel de fruct, daca suferiti de afectiuni digestive sau insuficienta renala ar fi bine sa cereti sfatul medicului curant.

    Chitra

    Este fructul plantei cu acelasi nume (Citrus medica), care face parte din familia citrice. Fructul, de culoare galbena este mai mare decat portocala si poate atinge chiar greutatea de 1 kg; pulpa, putin dezvoltata, are un gust similar celui de lamaie, dar mai putin acru.

    Chitra contine: zaharuri; fibre; acid citric, care ajuta la diureza; saruri minerale, cum sunt cele de potasiu, de iod, de calciu, de fosfor si de fier; vitamine, mai ales vitamina C, importanta pentru dezvoltarea sistemului imunitar al organismului; speridina, substanta apartinand categoriei bioflavonoizilor.

    Chitra se poate consuma proaspata, dar se foloseste mai ales pentru prepararea marmeladelor, a sucurilor, a lichiorurilor si a bauturii nealcoolice, cunoscuta sub numele de “cedrata” (suc de chitra indulcita amestecat cu apa minerala). In cofetarie, coaja este utilizata pentru prepararea bucatilor zaharisite. Uleiul essential, extras din stratul exterior al cojii, este utilizat la fabricarea lichiorurilor, in parfumerie, in cosmetica si in medicina.

    Pentru favorizarea digestiei, se foloseste o infuzie filtrata; coaja maruntita pusa la fiert in apa timp de 20 de minute.

    Mandarina

    Este fruct al mandarinului (Citrus nobilis), arbore din familia Rutacee, originar din China de Sud. Cele mai cunoscute varietati sunt mandarina comuna Avana si mandarina tarzie de Ciaculi.


    Dintre hibrizi se pot mentiona:


    Clementina, un hibrid intre mandarina si portocala amara. De culoare portocaliu intens, nu are seminte, are o coaja neteda care se poate coji usor si un gust foarte dulce. Se cultiva in sudul Italiei.

    Mapo, o incrucisare intre mandarina Avana si grepfrutul Duncan. Are coaja verde cu galben, iar pulpa de culoare galben-portocaliu si gustul similar portocalei. Se consuma proaspata, ca fruct sau ca suc, obtinut prin stoarcere.

    Dintre toate fructele proaspete, mandarina este cea mai bogata in zaharuri. Ea contine: zaharuri simple, in cantitati mari; vitamina C; vitaminele B1, B2, PP, B6 si E; betacaroten, in cantiate moderata; fibre alimentare; acid folic, necesar pentru dezvoltarea armonioasa a corpului in copilarie; saruri minerale (potasiu, calciu si fosfor); limonina, in coaja din clasa terpenelor, substanta antioxidanta.


    Mandarinele se consuma proaspete (adorate de copii!) si, in plus, se folosesc la prepararea de sosuri, de creme, de marmalade, ca fructe confiate, de torturi si in alte tipuri de dulciuri. Uleiul esential extras din coaja serveste la fabricarea lichiorurilor, siropurilor si a parfumurilor.

    Mandarinetto este un lichior dulce, produs prin infuzarea, urmata de filtrare a cojilor de mandarine, la care se adauga un sirop pe baza de apa si zahar.

    Mandarina chinezeasca, citrica de origine asiatica, este denumita si kumquat. Are dimnesiuni mici, culoare portocalie si forma rotunda sau ovala; coaja este groasa, cu gust dulce si aromat, in timp ce pulpa, impartita in felii, este usor acrisoara. Se consuma proaspata, conservata in alcool sau confiata.

  6. #6
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Piersici

    Zemoase si parfumate, acum e sezonul lor! Sunt bogate in vitamine si minerale si sarace in calorii, putand fi consumate la discretie si de catre persoanele care tin la silueta sau vor sa slabeasca.



    Piersicul face parte din familia Rosaceae, fiind originar din China. Creste inca in stare salbatica in muntii Asiei centrale si septeentrionale. Acolo a inceput sa fie cultivat cu 4000 ani i.Hr. A fost aclimatizat in Persia, iar in Europa apare in primul secol dupa Hristos, prin Drumul Matasii. Numele piersicii a fost dat de catre europeni, care credeau ca fructul provine din Persia (Iran). S-a raspandit repede in intregul Imperiu Roman. In secolul al XVI-lea in Franta, piersica nu avea prea bun gust. S-au facut eforturi de imbunatatire a fructului, si dupa selectari repetate, s-a ajuns ca in Occident sa existe aproape 3000 de varietati cu gust bun.


    Soiurile existente de piersica se culeg pe o perioada de 4 luni. Piersica acumuleaza caldura. Fructele ar trebui consumate tari, nu batute, deoarece incepe fermentatia. Se consuma in special crude, dar si sub forma de compot, dulceata, gem, marmelada, peltea, compot, pasta, nectar, lichid, rachiu, prajituri, inghetat, piure, sufleu. Se pot congela.



    Continut



    Piersicile contin: apa (86-91 %), proteine, lipide, glucide (zaharuri), celuloza, acizi organici, tanini, provitamina A, vitamine: B1, B1, B5, B6, C, D, PP, saruri minerale. Valoarea energetica este cuprinsa intre 51-83 kcal / 100 g. Se remarca prin continutul bogat in vitaminele B1 si D, asociate cu fier.



    Dioterapii



    In scop terapeutic, se folosesc fructele, florile, frunzele.



    Piersicile sunt diuretice, usor laxative, energetice, alcalinizante (astfel e regulator in digestie), vermifuge. Fiind alcalinizant, ajuta in litiazele urinare. Prin continutul bogat in fier, ele vindeca anemiile, regenereaza sangele. Cele galbene sunt recomandate ca tonic, continand cantitati insemnate de vitamine B si C, dar consumate numai in sezon si foarte coapte.



    Nu este recomandat consumul piersicii pentru copii mici, cu intestinele fragile. Totusi vindeca dispepsii hepatice si gastrice, constipatia, ulcer, gastrita hiperacida, colica biliara, reumatism, litiaze, hematurii, depresii nervoase si insuficiente tiroidiene. Se recomanda celor cu febra. Sunt admise si diabeticilor.

    Piersica este fructul cel mai indicat persoanelor care se afla in convalescenta sau care au stari de oboseala ori celor depresive. Ea reface energia organismului prin continutul ei ridicat in zahar si hidrati de carbon, Fosforul pe care il contine protejeaza celula nervoasa, ceea ce explica de ce este prescrisa in cazul nevrozelor.



    Vitaminele A, B1, B2, E din ea sunt excelente pentru echilibrarea sistemului nervos, pentru a sintetiza hemoglobina, dar si pentru a mentine magneziul in organism si pentru a intari imunitatea organismului. Functia digestiva va fi reglata daca se vor consuma cateva piersici pe nemancate, in fiecare dimineata, in loc de micul dejun. In plus, astfel va fi mentinuta functia hepatica, favorizand si asimilatia.



    Fiind un bun diuretic, consumul de piersici se recomanda celor care sufera de litiaza urinara. Pentru a profita de calitatile piersicii, ea ar trebui sa fie consumata cu coaja.



    Datorita fibrelor, piersicile imbunatatesc digestia, combat constipatia si bolile de colon, iar continutul bogat in potasiu, calciu si sodiu intareste norganismul. Un fruct de marime medie poate acoperi aproape trei sferturi din necesarul zilnic de vitamina C. Sucul de piersici pastreaza toate calitatile pulpei, inclusiv calitatile sale laxative.

    Ceaiul de flori si frunze este folosit contra durerilor de piept. Nu se recomanda celor care vor sa slabeasca. Florile de piersic sub forma de infuzie 5 % au efect sedativ (nevroze), antispasmodic si laxativ. Ajuta in tuse (si convulsiva), este depurativ. Se administreaza in trei reprize. Frunzele au efect vermifug. Cataplasmele cu frunze se folosesc pentru cancere ulcerate. De asemenea, frunzele pisate erau folosite inainte la rani vechi.



    Frunzele si florile pomului au o actiune calmanta, antispastica si usor purgativa. Pentru a beneficia de aceste proprietati, se lasa la infuzat 10 minute 30 g frunze sau flori intr-o jumatate de litru de apa. Se bea cate o ceasca dupa fiecare masa.



    In uz extern, piersica hraneste pielea si o catifeleaza. Puteti aplica o masca pentru ten normal sau uscat. Pentru ingrijirea tenului, se maseaza usor pielea cu felii (pulpe) de piersica, la care s-a adaugat o lingurita cu ulei de migdale. Se clateste usor dupa 20 de minute.



    Atentionare



    Desi bogate in vitamine si minerale, piersicile nu sunt recomandate copiilor sub 7 luni din cauza continutului bogat in pectine si fibre. Acestea pot provoca tulburari gastrice. Copiilor de peste 7 luni li se pot da piersici sub forma de suc si piure, testand mai intai toleranta organismului.

  7. #7
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Gutuia

    Cultivata pe meleagurile nostre cu mai multe secole in urma de prin steple aride ale Asiei, gutuia este un simbol al toamnei, dar si al sanatatii. Ea este fruct al gutuiului (Pyrus cydonia, subspecia Cydonia oblonga din familia Rosaceae), arbust sau arbore mic, prezent in numeroase varietati spontane si cultivat in regiunea bazinului mediteranian si in multe alte regiuni din zona temperata. La noi, se intalneste cultivat in gradini, simtindu-se foarte bine in compania parului.

    Este originar din Orientul Apropiat, de pe malurile iraniene ale Caspicei. A fost cultivat cu 6000 de ani in urma de babilonieni. In Grecia, era fructul adorat de Venus, tinerii casatoriti trebuind sa-l striveasca intre dinti inainte de a intra in camera nuptiala.

    Fructele pot fi de forma aproximativ rotunda (in forma de mar) sau ovoidala (in forma de para). De la tara la tara, exista multe varietati. Pulpa este tare si are un gust care strepezeste dintii, dar dupa fierbere, devine deosebit de moale si gustoasa. Desi perioada de cultivare a gutuiului a fost lunga, gustul lui acrisor si astringent nu a putut fi imbunatatit prea mult. Fructele de gutui, mari (maximum 800 g) si galbene, se coc la sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noiembrie.

    Gutuile se consuma numai fierte: oparite, la cuptor, cu zahar si lichior; se folosesc si la prepararea conservelor, a dulciurilor, pastelor, marmeladelor, dulceturilor, peltelelor, sucurilor, lichiorurilor si a unor mancaruri. Frunzele de gutui se pot asocia cu frunze de afin, mur, zmeura, fructe de maces, catina, pentru a obtine un ceai alimentar placut, vitaminizant.

    Ce contin?

    Datorita continutului ridicat de tannin si peptine, gutuia exercita o actiune bland astringenta asupra mucoaselor aparatului digestive. Ea contine:

    - apa (70-85 %);
    - acizi organici slabi (cum sunt acidul tantric, acidul citric si acidul malic),in cantitati moderate, carora li se datoreaza gustul aspru al pulpei;
    - fibre alimentare, in cantitate semnificativa;
    - peptina (continuta in fibre);
    - vitamine, mai ales vitamina C, PP, A, B1 si B2;
    - saruri minerale, mai ales de fosfor si de potasiu;
    - tanini, cu proprietati aromatice;
    - saruri minerale: fier, magneziu, potasiu, calciu, cupru etc.;
    - energie: 34 kcal la 100 g.

    Dietetoterapii

    Gutuile crude, bine coapte, ajuta la digestie. Prin asociere tanin-pectina, au efect astringent si emolient asupra mucoaselor digestive, fiind indicate in diaree, enterita, voma, salivatie abundenta etc. Datorita taninului, sunt homostatice si au efect tonifiant, fiind recomandate in infectii respiratorii: guturai, tuberculoza etc. Stimuleaza ficatul, ajuta in leucoree, sunt calmante si sedative.

    Decoctul de gutui necuratate de coaja se foloseste contra enteritelor, digestiilor anevoioase, iar extern – pentru prolaps rectal si gargare in: laringite, faringite, stomatite, amigdalite. In acest scop, se foloseste o gutuie / 1 l apa. Se lasa sa fiarba, pana apa scade la jumatate.

    Pelteaua de gutui este indicate in dieta gastritei hiperacide si a colitelor. Preparatele fierte din gutui (gemul, jeleul, pelteaua, marmelada, siropul) ajuta in diaree, hemoragie uterine si hemoroizi.

    Frunzele de gutui, sub forma de infuzie sau decoct, fiind bogate in tanin, au actiune astringenta, hemostatica si emolienta. Se folosesc in boli respiratorii, diaree, hemoptizii, gingivite, raguseala, secretie exagerata de saliva, guturai, nervozitate etc.

    Infuzia din flori (30g / 1 l) si frunze de gutui (50 g / 1 l) calmeaza tusea. In trecut, ceaiul de frunze de gutui si flori de tei era folosit pentru tratarea amigdalitei si a racelilor. Ceaiul de frunze uscate se mai folosea pentru boli de inima, in insuficenta cardiaca si boli de ficat.

    Din samburii bogati in mucilagii si pectine se face o infuzie (1 cana apa clocotita), care se indulceste preferabil cu miere. Ajuta la tuse, bronsita, raguseala.

    Maceratul de samburi de gutui pisate era folosit din cele mai vechi timpuri. Se face cu o mana samburi misati la ½ pahar de apa calduta. Este emolient si se foloseste contra degeraturilor, a hemoroizilor inflamati, a crapaturilor pielii, sanilor, a arsurilor, in eczema, fisuri anale, prolaps rectal si uterin, pentru ochi etc.

    Cojile de gutui macerate in putin alcool sunt folosite pentru lotiuni, in cosmetica, contra ridurilor.

    Toamna, o cura cu gutui contribuie la intarirea imunitatii inainte de sezonul rece. Aceasta cura presupune un consum de 2-3 gutui zilnic, pe langa dieta obisnuita. In acest fel se previn virozele respiratorii. Cura cu gutui stimuleaza pofta de mancare si poate fi un mijloc de prevenire a anemiei.

    Fructele de gutui pot asigura succesul in curele de slabire. Gutuile stimuleaza arderea grasimilor datorita continutului ridicat de fibre alimentare. In acelasi scop poate fi folosit si sucul din gutui proaspete.

  8. #8
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Castane

    Castana este fruct al castanului (Castanea sativa), arboreledin familia Fagacee, care creste la altitudini intre 900 si 1300 de metri. Exista foarte multe varietati de castan; deosebit de apreciate sunt castanele dulci, mai mari si in forma de inima.


    Castanul salbatic

    Este un arbore foios, cu scoarta cenusie si cu frunze petiolate, de forma unei palme. Florile formeaza inflorescente mari asezate in varful ramurilor. Fiecare floare are un ovar ce se transforma la maturizare intr-un fruct sferic, tepos, de culoare verzuie. Toamna, aceste fructe se deschid, lasand sa cada 2-3 seminte de brune lucioase (cunoscute sub numele de castane). Castanii infloresc in lunile aprilie-mai.

    De la castani se recolteaza coaja, florile, frunzele si semintele. Coaja se recolteaza numai primavara, de pe ramuri tinere de 2-5 ani. Frunzele se culeg fara petiolul principal. Recoltarea se face pana in luna iunie. Castanele se aduna toamna, in lunile septembrie-octombrie, cand fructul verde este inchis.


    Continutul castanelor comestibile

    Castana dulce, comestibila, cu continut energetic ridicat (189 kcal la 100 g) si foarte satioasa, constituia pe vremuri, unul dintre principalele alimente ale po....tiei sarace. Castana contine, in principal:


    - apa (40 %);
    - amidon, in cantitate mare;
    - acid folic;
    - proteine, vitamine (B1, B2, B3 sau PP, B6, E);
    - saruri minerale: potasiu (500 mg!), fosfor, zinc, fier, calciu, sodiu);
    - fibre, in cantitate semnificativa (9 g), folositoare pentru functionarea intestinelor.


    Consum

    Castanele dulci se pot consuma prajite (castane coapte), proaspete si uscate (care se recupereaza in apa sau se fierb in lapte). Castanele reprezinta o garnitura la felurile de mancare pe baza de vanat si de pasare; faina este utilizata la prepararea prajiturii (turta de castane). Din castanele dulci se prepara castanele glasate (marrons glacees).


    Virtuti dietetoterapeutice

    De la castan sunt folosite in scop terapeutic castanele, frunzele si scoarta. Acestea contin albumine, grasimi, saponine, principii amare, tannin, flavonoizi. Datorita acestor substante, castanele au proprietati antiinflamatoare, antiedematoase, producand si si vasoconstrictie venoasa. Scoarta contine tanin, precum si oxicumarina si esculina si are actiune tonica, febrifuga, hemostatica si de protectie vasculara.


    Frunzele uscate de castan se utilizeaza ca tratament pentru diverse afectiuni ale sistemului respirator, printre care astmul, faringita si tusea magareasca. Pentru bronsita, folositi o infuzie din 2-3 lingurite de frunze uscate la 200 ml apa clocotita. Se recomanda 1-2 cani pe zi.


    Produsele farmaceutice din castane sunt utilizate in terapia varicelor, hemoroizilor, flebitelor, tromboflebitelor, sindromului Raynaud, insuficientei venoase cronice, a edemelor postoperatorii, a bolilor cu fragilitate vasculara crescuta si cu tendinta hemoragica.


    Ca sa prepari tinctura de castan salbatic procedezi astfel: toarna o jumatate de cana de coniac peste 2 linguri de faina de castan si 2 linguri de frunze de castan pisat. Vasul se acopera etans si se lasa 2 saptamani la macerat, apoi continutul se toarna intr-o sticla sterile si se inchide etans. Cu tinctura obtinuta se frictioneaza incheieturile de la maini, brate si picioare pentru reumatism si probleme ale vaselor sanguine.


    Impotriva hemoroizilor se utilizeaza atat fructele castanului salbatic, cat si a celui comestibil. Cura consta in 3-4 lingurite cu faina de castane salbatice, ce se inghit cu apa, zilnic, pe stomacul gol. O cura dureaza 2-6 saptamani, in functie de gravitatea afectiunii, si are si un efect benefic asupra venelor.


    In cazul varicelor, flebitei si al altor afectiuni ale venelor, aplicati o cataplasma cu faina de castane preparata astfel: la 4 linguri de faina de castane se adauga iaurt proaspat, amestecandu-se incontinuu pana se formeaza o pasta groasa. Aceasta se aplica insa cu tifon pe locul afectat, dupa care se acopera cu o folie de nailon si se leaga. Se tine asa 1-3 h. tratamentul se repeta zilnic o data la 2 zile, vreme de o luna.


    Si durerile reumatismale se pot atenua utilizand fructe de castan. Se pot face spalaturi cu zeama obtinuta dupa fierberea a 15-20 de castane in 5 l apa, pana cand lichidul scade la jumatate. Baile, ce trebuie facute din 2 in 2 zile, vor fi cat mai fierbinti posibil.


    Precautii! Unguentele pe baza de castan se aplica in cazul bolilor varicoase, fara masaj, pentru a nu provoca iritatie locala.

  9. #9
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Alune de padure

    Aproape uitate dupa aparitia pe piata romaneasca a arahidelor (alunele de pamant), alunele de padure au numeroase intrebuintari medicale. Cu un deosebit efect antituberculos, alunele sunt recomandate de nutritionisti ca energizant pentru bolnavii de diabet si ca tonic eficient pentru persoanele anemice, copii in perioada de crestere, gravide si varstnici.


    In Romania, arbustul (Corylus avellana) creste spontan la margini de paduri si vai (mai ales in vestul Olteniei si in sudul Banatului), dar este si cultivat. Arbustul infloreste in martie, iar fructele apar in septembrie-octombrie si se pot pastra 1-2 ani. Fructele sunt mici si sferice sau ovoidale, cate 2-4 intr-un grup, constituite dintr-un invelis lemons (coaja) care inchide o singura samanta comestibila. Exista mai multe varietati.


    Ce contin?

    Miezul de alune proaspete este un aliment cu un inalt continut caloric (625 kcal la 100 de g) si bogat in saruri minerale. Alunele contin apa (5,7 g), grasimi uleioase (63 %), proteine (13 %), zaharuri (1,8 %), fibre alimentare (6,7 %), saruri minerale, in cantitate semnificativa (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, mangan, cupru si seleniu), vitamine (mai ales vitamina E, si in cantitate mai mica, vitaminele din grupa B), rasini, pigmenti, tanini.

    Dietetoterapii

    Terapeutic, se folosesc alunele si frunzele. Miezul se consuma proaspat sau usor prajit, sub forma de faina, lapte de alune. Alunele intra in compozitia multor produse de cofetarie. Mai ales uscate, sunt intrebuintate ca ingrediente in industria dulciurilor si ca inlocuitor pentru cacao. Din alunele presate se obtine un ulei apreciat de uz alimentar si folosit si in cosmetica. Pasta de alune (obtinuta prin macinarea lor), in amestec cu miere si busuioc, da un vitalizant de exceptie pentru copii. Alunele au o valoare terapeutica atunci cand sunt consumate crude, neprajite.


    Miezul de alune are efect antianemic, datorita fierului, fiind folosit mai ales in anemia hemolitica si posthemoragica, unde favorizeaza coagularea, sau pentru femeile slabite in perioada ciclului menstrual. Mai au un efect remineralizant, vermifug, antiaterosclerotic.


    Uleiul de alune presat la rece, consumat dimineata cate 1 lingura sau 1 lingurita luata dimineata si una seara, timp de 15 zile, elimina tenia. Acelasi tratament este eficient si in hipertensiunea arteriala. Uleiul, luat zilnic, protejeaza gatul contra infectiilor. Acelasi ulei este si un excelent remediu in cazul crapaturilor sanilor (pentru mamele care alapteaza). El mai are si rolul de a regularize cantitatea de sebum.


    Alunele ajuta la tuberculoza, boli pulmonare, senescenta, fiind un mijloc rapid de vitalizare. Intaresc sistemul osos, ajuta la maturizarea cerebrala, feresc de rahitism si tulburari de pubertate. Alunele contin tyrosina, ce intra in componenta hormonilor tiroidieni, ajutand la hipotiroidie. Ele sunt un tonifiant nervos. Miezul contine mult magneziu, care ajuta sistemul nervos central, participa la formarea ureei, a sangelui, a hormonilor sexuali.


    Continutul in vitaminele din grupul B mentine tonusul muscular, usureaza tractul gastrointestinal, ajuta ficatul, ochii, pielea. Avand putini hidrati de carbon si scazand colesterolul din sange (cu conditia sa fie consumate crude), se admite si diabeticilor.


    Bolnavii cu pietre la rinichi beneficiaza de consumul alunelor, a uleiului de alune, mai ales daca fac si o cura de ceai de ienupar si de merisor. In caz de sarcina, cateva alune (mazimum 20), consummate dimineata si seara, fortifica femeia gravida.


    Scoarta si frunzele de alun recoltate in iunie-iulie contin tannin, ulei eteric, quercitina. Se folosesc ca infuzie, decoct si bai. Ele au efect hemostatic, vasoconstrictor, tonifiant venos (la varice, edeme ale gambelor).


    Decoctul din coaja si frunze foloseste la bube dulci, eczema si pecingine. Infuzia din muguri de alun (1 lingurita / cana apa) are actiune antiscleroasa. Se consuma zilnic cate 2 cani. Se indica in hepatita, emfizem, silicoza. Cu decoct din frunze se badijoneaza ulceratiile cornice, infectate, varicele sau eczemele.


    Cataplasmele cu infuzie de frunze de alun ajuta in ulcerele gambelor si rani. Pentru fragilitate capilara, 2 lingurite cu frunze de alun maruntite si 50-100 g de alune crude consummate zilnic intaresc vasele capilare si combat tendinta de invinetire rapida a obrazului.


    Cura de alune pentru imbunatatirea functiilor sexuale

    Alunele nu trebuie sa fie deloc sarate, doar putin prajite si foarte proaspete. Pentru o cura este nevoie de un consum zilnic, timp de 14 zile, a 50 g alune, de preferat intre mese, sau la 10-15 minute dupa cina.


    Efectul afrodisiac imediat al alunelor (adica la 30-50 de minute de la consumare) necesita o alimentatie saraca in zaharuri din fructe si, mai ales, lipsa totala a bauturilor tari.


    Regimul de odihna si activitate trebuie sa fie corespunzator, in sensul evitarii pierderii noptilor, trezitul cu ceasul desteptator sau extenuarii fizice ori psihice. Pentru a beneficia de efectul afrodisiac al alunelor este absolut obligatoriu eliminarea sau reducerea consumului de nicotina, pasiv sau activ.


    Folosirea alunelor ca arodisiac sau pentru terapia de lunga durata a deficientelor sexuale necesita asigurarea unui aport corespunzator de calciu din alimente (se recomanda minimum un pahar de 150-200 ml lapte proaspat inainte de micul dejun).

  10. #10
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Strugurii

    Fruct al vitei-de-vie (Vitis vinifera), compus din mai multe bace (boabele de strugure) reunite in ciorchine, pe un suport ramificat. Boabele au o pelicula exterioara (coaja) acoperita cu o substanta ceroasa (pruina), inauntrul careia se afla pulpa si semintele.

    Exista in jur de 5000 varietati de vita-de-vie, planta cultivata inca de acum 4000 de ani, mai intai in Asia Mica si apoi in toate tarile din bazinul mediteranean; fructele se deosebesc prin forma, culoare si gust.

    Continut

    Valoarea incomparabila a strugurelui – fruct delicios, magnific, simbolic, fruct al sfintei impartasanii – este dovedita de continutul sau bogat:

    100 g de struguri copti contin: apa – 81 g; protide – 1 g; lipide – 1 g; glucide – 17 g; celuloza – 0,2 g.

    Elemente minerale (mg la 100 g): sulf – 8 mg; fosfor – 20 mg; clor – 3 mg; sodium – 2 mg; potasiu – 198 mg; magmeziu – 10 mg; calciu – 20 mg; fier, zinc, cupru, mangan, iod (sub 1 mg).

    Vitamine (mg la 100 g): acid ascorbic – 4 mg; B1, tiamina – 0,04 mg; B2, riboflavina – 0,02 mg; PP, acid nicotinic – 0,20 mg; B5, acid pantotenic – 0,07 mg; B6, pirodoxina – 0,08 mg; carotenoizi active – 0,03 mg.

    In plus, strugurii negri contin oenocianina, un tonic ce nu afecteaza nervii.

    Sucul de struguri, extras din boabele de struguri plini de soare si pe care dr. Herpin, in 1865, il numea “lapte vegetal”, are o compozitie care il face sa poata fi comparat cu laptele de mama, iar zaharurile sale constituie, potrivit mai multor specialisti, “un element al sangelui normal”.


    Varietati

    Strugurii, clasificati in functie de culoare (struguri albi, roz, rosii, negri si gri) si de utilizare (strugurii de masa, de vin, de masa si de vin, pentru stafide), preiau numele soiului de vita din care se trag. Multe varietati de masa sunt mai cunoscute sub numele lor comercial. In Transilvania cele mai cunoscute sortimente de struguri care se coc in septembrie-octombrie sunt Feteasca regala, Feteasca alba, Muscat Ottonel si Traminer cultivate in podgoriile din zona Tarnavelor, Albei, Aiudului, Lechintei si Bistritei.

    Continut

    Prin inaltul lor continut de zaharuri, strugurii sunt un aliment evident energetic, o sursa de energie concentrata; strugurele uscat (stafida) are un continut de calorii mult mai ridicat decat cel proaspata, datorita continutului redus de apa: in jur de 280 calorii la 100 g de boabe uscate, in comparatie cu cele 60-65 de calorii ale aceleeasi cantitati de boabe proaspete.

    Bolnavii de diabet (datorita zaharurilor) si persoanele care sufera de migrene (strugurele este alergenic pentru unele persoane) trebuie sa manance strugurii cu masura.
    Strugurele contine: zaharuri; saruri minerale, ca tartratul de potasiu, fosfor, calciu si fier; vitamina A, vitamina C si vitamine din grupa B;tanini, mai ales strugurii negri;flavonoide, cu actiune antioxidanta; polifenoli, continuti mai ales in strugurii negrii; celuloza si pectina, care ajuta la reglarea functionarii intestinului.

    Consum

    Strugurii se consuma ca fructe proaspete, uscate, in dulceata, ca ingrediente in dulciuri si in preparate sarate. Strugurii proaspeti dau un gust aparte vanatului cu pene si preparatelor din ficate, se asociaza excelent cu branzeturile cu gust puternic, sunt utilizati si in sosuri, in umpluturi si in salate mixte. Sucul de struguri se poate prepara in casa sau se poate cumpara gata imbuteliat; in asemenea caz, sunt preferate sucurile din struguri 100 %, fara adausuri de zaharuri sau conservanti. Frunzele de vita, spalate si oparite in apa cu sare (se gasesc si in conserva), sunt utilizate la prepararea de sarmalute.

    Dietetoterapii

    Pulberea din frunze de vita, folosita in scop terapeutic, se obtine din frunzele de vita rosie, uscate si macinate, si se vinde la plafar sau la farmacii specializate, sub forma de capsule sau de cornete. Din samburii de strugure se obtine un ulei bogat in acizi grasi polinesaturati.

    In caz de bronsita sau de laringita este folositor un decoct obtinut dintr-o mana de stafide puse intr-un litru de apa, pentru 10 minute, apoi punand amestecul la fiert, pentru inca 15 minute.

    Pentru persoanele care sufera de constipatie, un ciorchine de struguri dupa masa sau ca gustare intre mese are efect laxativ.

    Uleiul extras din samburii de struguri, in doze de cate 2 linguri, sau utilizat impreuna cu uleiul de masline la asezonarea mancarurilor si a zarzavaturilor si legumelor crude, contribuie la reglarea colesterolului si atrigliceridelor din sange.

  11. #11
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Merele

    Merele sunt recomandate sa le avem permanent pe masa din bucatarie, in toate anotimpurile, proaspete si de pe piata locala. Sunt insa foarte bune de consumat toamna, si mai ales iarna, cand deficitul de vitamine si minerale din organism creste, datorita reducerii consumului de cruditati. Prin varietatea soiurilor si culorilor, fiind bogate in apa, potasiu si putine glucide, merele sunt indispensabile in curele de slabit, in afectiunile renale si cardiologice si in insuficienta hepatica.



    Istorie si cultura
    Cel mai vechi fruct cunoscut omului este marul (Malus communis / Malus domestica / Pyrus malus), produs al pomului frctifer cu acelasi nume, care traieste intre 30-100 de ani. El a inspirit multe legende, de la “fructul oprit” din Biblie la “marul discordiei” sau tragedia celebra a lui Schiller – “Wilhelm Tell” -, care l-a inspirat si pe Rossini in compunerea renumitei opere.



    La egipteni, datorita calitatilor sale deosebite era cunoscut si apreciat inca de pe timpul faraonului Ramses al II-lea, care-l cultiva in gradinile sale din Delta Nilului. Patria marului a fost Turcia de Nord (orientala), unde a crescut spontan, avand pamant si clima prielnice. De acolo cultivarea lui s-a raspandit in Australia, Noua Zeelanda, America Latina, Statele Unite ale Americii, Europa, Asia Centrala si chiar Siberia.


    Marul s-a bucurat de multa apreciere din partea poporului nostru, lucru dovedit prin numele dat unor localitati, ca: Poiana Merisor, Valea Marului etc., ca si prin dragostea fata de acest fruct, bine oglindita in urarea de Anul Nou, “florile dalbe, flori de mar…”



    Astazi se cunosc circa 1500 de varietati de mar (renete, parmeni aurii, ionatane, domnesti, cretesti etc.), care se consuma proaspete sau in diferite preparate (compot, jeleu, marmelada, budinci, sufleuri etc.). De asemenea, sucul din mere fermentate furnizeaza binecunoscuta bautura “cidru”



    Ce contine?

    Marul prezinta avantajul ca poate fi consumat in oricare anotimp si in orice moment al zilei. Calitatile nutritive ale acestui fruct se datoreaza continutului bogat in saruri minerale: potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier si in special calitatilor reduse de natriu, ceea ce-i face fructul deosebit de valoros pentru cardiorenali. De asemenea, se stie ca potasiul este atat de necesar unei bune functionari a muschiului cardiac, caruia ii fortifica forta de contractie. Continutul bogat in vitaminele A, B1, B2, C si PP ii confera marului veritabile efecte terapeutice.


    Virtuti dietoterapeutice

    Deorece marul contine cantitati reduse de proteine si glucide, valoarea calorica a acestuia este mica, de aproximativ 67 de calorii la 100 g de fruct. In schimb, este indicat in prevenirea si combaterea obezitatii.



    Glucidele care se gasesc in mar sunt usor asimilabile, sub forma de fructoza si glucoza. Dintre acestea predomina fructoza, care alcatuieste peste jumatate din continutul lor in glucide. De aceea, merele sunt bine tolerate in colita de fermentatie si indicate in ratia alimentara zilnica a diabetului.


    O alta caracteristica a marului este prezenta unor acizi care ii confera gustul placut acrisor, ca si a substantelor pectice, datorita carora formeaza jeleuri. Merele sunt bogate in pectine, substante higroscopice, care sunt capabile sa absoarba substantele toxice formate din degradarea alimentelor. Avand aceste proprietati, merele coapte, rase sau sub forma de pireu, se utilizeaza cu succes in tratamentul diareelor, enteritelor si colitelor de fermentatie, atat la copii, cat si la adulti.



    Datorita calitatii higroscopice a marului, un fruct pus in cutia in care se pastreaza painea, impiedica uscarea acesteia.



    Marul mancat cu coaja (care contine celuloza) favorizeaza un tranzit intestinal normal, ducand la combaterea constipatiei. Celuloza marului, avand o structura mai fina, este hidrolizata cu mai multa usurinta de enzimele bacterilor din portiunile terminale ale intestinului subtire si mai ales in colon, formandu-se astfel produsi de degradare fermentativa a glucidelor; acest fapt explica inca o data in plus de ce merele crude sunt tolerate de persoanele cu colita de fermentatie.


    Prin bogatia in apa a merelor, ca si in potasiu si in glucide (cu molecula mica), sunt indicate in afectiunile renale si in insuficienta hepatica. De asemenea, marul, datorita catiunii sale diuretice, este utilizat cu succes in prevenirea si combaterea gutei, ajutand la eliminarea acidului uric. Consumul de mere este recomandata si in vindecarea sclerozei.


    Datorita efectului favorabil in combaterea aterosclerozei si a hipertensiunii arteriale, marul este indicat si la persoanele care au o varsta inaintata. De retinut este faptul ca persoanele in varsta, care au o dantura deficitara, nu trebuie sa fie private de la consumarea acestui fruct. In asemenea cazuri marul se poate consuma ras, copt sau sub forma de suc sau pireu. Pentru faramitarea merelor se recomanda utilizarea razatoarei din sticla sau din material plastic, intrucat cele metalice distrug in mare parte, prin oxidare, vitamina C.


    Sucul de mar se foloseste cu succes in mastile cosmetice, pentru combaterea deshidratarii tenului, iar fructul crud, mestecat lent, curate dantura si ajuta, totodata, la fortificarea musculaturii maxilarelor.


    In cazul insomniilor moderate, cateva mere inainte de culcare inlocuiesc, cu beneficii, somniferele. Marul mai are avantajul ca este un fruct usor digerabil. De pilda, 150 de g de mere crude sunt evacuate din organism in 3-4 ore.



    Merele, prin actiunea lor alcalinizata, mentin la copii echilibrul acido-bazic si previn gastroenteritele, iar la sportivi stimuleaza activitatea musculara intensa. De asemenea, sunt indicate si in sarcina cu acidoza (perturbarea echilibrului acido-bazic in organism) si in toate afectiunile care scad rezerva alcalina a organismului (boli, distrofii diferite etc).



    Marul este fructul tuturor varstelor, beneficiind de el atat cei bolnavi, cat si cei sanatosi. Un mare avantaj ai acestui fruct este si faptul ca il gasim tot timpul anului, mai ales iarna, cand unele fructe nu se prea gasesc. De aici si proverbul englezesc, care spune ca: “Un mar mancat pe zi tine medicul la distanta”. Astazi specialistii in nutritie recomanda trei mere… pe zi!

  12. #12
    Banned
    RDI - Board Banned Avatar

    Join Date
    Apr 2003
    Posts
    28
    Posts Thanks / Likes

    Default Perele

    Stiati ca… para, fruct al parului (Pyrus communis) a fost numita “fructul de unt” datorita texturii sale moi? In cultura Chinei antice, perele erau considerate fructe sfinte, cu care s-ar fi hranit zeii atunci cand coborau printre pamanteni pentru a face dreptate. Vechi legende vorbesc despre practici de purificare a trupului si a sufletului, prin consumul exclusive de pere. Pe continental european, cele mai vechi atestari scrise despre para apar de-abia in Evul mediu mijlociu, pe teritoriul Frantei. Astazi se intalneste in toata Europa temperata, dar si in Asia occidentala si centrala.


    Parul paduret

    La originea parului cultivat s-a aflat “parul paduret”, care la noi mai creste salbatic in padurile de foioase, mai ales in etajul colinar. Are fructe mici, tari, pietroase si verzi. Perele padurete devin moi si de culoare cafenie daca se pastreaza pentru iarna (in tarate).

    Perele padurete se pot consuma crude sau preparate ca marmelada, vin, rachiu, lichior. Se mai pot folosi, daca sunt taiate felii si uscate, in ceaiuri de fructe combinate (cu catina, paducel, macese, mere, coarne), dand aroma si gust acrisor ceaiului.


    Arbore din familia Rosacee, parul se cultiva in intreaga lume in patru varietati principale: de masa, de copt, pentru marmalade si pentru cidru.

    In functie de sezonul de coacere, perlele se clasifica in:

    - de vara, care se coc intre iulie si septembrie, cum este “Spadona”, de forma alungita, cu coaja verzuie sau rosiatica si pulpa untoasa si soiul “Williams”, cu coaja de culoare verde-galben-rosiatica, cu pulpa zemoasa, cu o granulatie fina;

    - de toamna, care se coc in octombrie-decembrie, cum sunt soiurile “Kaiser” sau “Imperatore”, de forma alungita, cu coaja ruginie, pulpa alba, suculenta si dulce, “Buona Luisa”, de dimensiuni mici, cu coaja rosu cu verde si foarte aromate, precum si “Butirra”, cu coaja galbena pe alocuri rosie, cu pulpa fina si suculenta;

    - de iarna, care se coc pana in februarie (in zonele mediteraneene) cum sunt “Passa crassana”, rotunjoare, cu coaja groasa, verde, pulpa alba granulate si “decana de iarna”, cu fructe mici si rotunde.

    Continut

    Perele sunt sarace in proteine si lipide, au putine calorii si sunt usor digerabile. Sunt de doua ori mai bogate in saruri minerale decat merele, dar mai sarace in vitamine. Ele contin, in principal:

    - apa (circa 80 %);
    - zaharuri, in particular fructoza si levuloza;
    - vitamine, in special vitamina C, cu actiune antioxidanta;
    - saruri minerale, cum sunt cele de potasiu, de fosfor, de calciu si de magneziu;
    - pectina, prezenta mai ales in coaja;
    - energie: intre 40-80 kcal (in functie de soi) la 100 de g.

    Perele uscate sau conservate in compot, au in mod evident un continut caloric mult mai ridicat si un continut mai scazut de vitamine in raport cu cele proaspete.

    Consum

    Perele se gasesc in comert proaspete, uscate, compot sau sub forma de marmalade si de sucuri. Ele se pot consuma crude (ca atare sau in salate de fructe, ori ca sucuri centrifugate), preparate (fierte sau coapte) ori in compoturi. Sun indicate pentru ornamentarea tartelor. Perele se intrebuinteaza si in preparate sarate, de exemplu in salata de telina, nuci si branzeturi.

    Perele sunt foarte gustoase si gatite pe aburi. Se curate, se scot semintele si in oriviciul format se pune o bucatica de zahar candel, dupa care se pun in abur pentru 20 de minute.


    Dietetoterapii

    Din punct de vedere terapeutic, se folosesc fructele si frunzele.

    Perele sunt indicate in: reumatism, guta, tuberculoza, litiaza urica, colica biliara, astenie, surmenaj, sarcina, anemie, diaree, avand efect depurative, laxative, remineralizant, stomahic, astringent, sedativ.


    Sunt recomandate pentru arsuri la stomac, deoarece, desi sunt acide, in organism elibereaza fierul si isi pierd aciditatea. Perele astringente sunt recomandate in diaree, iar celelalte sunt laxative (fiind bogate in celuloza). Perele sunt diuretice (datorita vitaminei B6), depurative (datorita vitaminei P), sedative. Au efect antiputrid si uricolitic.


    Fiind energetice, sunt de ajutor in astenie si surmenaj, iar datorita fierului sunt recomandate in bolile sistemului nervos. De asemenea, sunt de folos in bolile cardiovasculare si in diabet, datorita levulozei, care este forma cea mai buna de zahar, fiind usor de digerat chiar de stomacurile cele mai delicate. Perele zemoase ajuta la eliminarea calculilor urinari.


    Frunzele de par, proaspat recoltate sau uscate, sunt bogate in glucoza, cu proprietati diuretice. Maresc cantitatea de urina, sunt diuretice, dezinfectante, antiinflamatoare, usor sedative. Favorizeaza dizolvarea calculilor renali. Se folosesc in cistite, litiaza renala, afectiuni renale si ale prostatei. Ele mai contin arbutozid, o substanta care ajuta la dezinfectarea cailor biliare.

    Frunzele de par zemos, culese cand fructele sunt coapte, sub forma de infuzie, pot servi la dizolvarea si eliminarea calculilor. Infuzia s epoate face din 100 g frunze proaspete sau 25 g frunze uscate la 1 l apa in clocot.


    Otetul de pere salbatice are utilizari medicinale ca si cel de trandafiri sau mere.

  13. #13
    dibaci Expert
    Join Date
    Oct 2002
    Location
    44.26’24 /26.10'50
    Posts
    10,801
    Posts Thanks / Likes

    Default Kaki

    Am papat de curiozitate un fruct kaki.Bune la gust,foarte dulci si foarte moale pulpa fructului.Am mancat fara coaja(pielita).Originare din Africa de Sud


    26 lei kilu

  14. #14
    Senior Major Expert
    Join Date
    Jan 1970
    Location
    Bucuresti, 44 26`54.47N 26 07`22.25E
    Posts
    3,806
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Quote Originally Posted by satenicu View Post
    26 lei kilu
    Se vede clar ca ai devenit "mana larga"
    --BUIE MLANA-- MAI BINE O ZI SOIM DECAT O SAPTAMANA CIOARA

  15. #15
    Silver Member Expert
    RDI - Board Default Avatar

    Join Date
    Jan 2004
    Location
    Germania
    Posts
    2,111
    Posts Thanks / Likes

    Default

    Kaki alea adevarate si care au un gust muuult mai puternic si bun decat astea apar in septembrie si sunt mai mari si mai rosiatice. Nu mai stiu de unde vin dar stiu sigur ca apar doar toamna, probeaza-le pe alea; chiar daca sunt si mai scumpe, sunt super! Si apropos, alea se vand la bucata nu la kilogram!



    .
    19,2°E + 0,8°W => DM800 + DM520 + VuZero

    Avantajul unui om inteligent este ca poate face usor pe prostul, invers e ceva mai dificil.....

 

 

Thread Information

Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •  
Back to Top